Feedback is fifty

 Cica s-a intamplat mai demult ca un executiv nu a reusit sa adune destui pentru trainingul de lucru in echipa si a inclus si femeia de servici. Care s-a dovedit a fi singura atenta la ce spuneau trainerii pe la curs. S-au intors ei acasa dupa weekend si mare le-a fost mirarea cand tanti dupa ce a terminat de maturat si spalat pe jos s-a asezat bosumflata intr-un colt uitandu-se la colegi cu o mutra oarecum iritata. Unul din cei ce au trecut prin hol a intrebat-o de ce nu continua, ce asteapta acolo. La care femeia revoltata i-a raspuns  "astept feedback!!".

Ce asteapta tanti? Feedback? Pai zici ca asteapta autobuzul! 

Ce naiba e feedback asta? Cum se traduce? Am cautat traducerea si pare ca este un cuvant romanesc, exista si in DEX. Am incercat cu DEX pe online si mi-a dat retroactiune. Ei bine, nu prea ma multumeste, pentru ca pentru mine, corporatrist cu state vechi si o gramada de traininguri, feedback inseamna mai mult, inseamna parerea celorlalti legata de o actiune, un serviciu , un produs, etc, inseamna ce cred si mai ales ce declara ei despre acel lucru.

Poate insemna si un semnal de alarma pe care incearca sa ti-l dea referitor la o stare de fapt. De exemplu un motor care incepe sa troncane. Ei bine, motorul da feedback, incearca sa iti atraga atentia ca ceva nu e in regula si ca daca nu repari ce nu e in regula o sa ajungi "an fata pe avari" urmand apoi sa suni dupa ajutor. 

Daca ii dadeai atentie cand a dat feedback, te costa un drum si o reparatie la service, daca ai ignorat acel feedback, te costa o tractare, o reparatie de urgenta, poate mai multe piese de reparat, cert este ca ajungi clar sa platesti mai mult.

Feedback-ul asta e in general gratis, daca ai urechi sa auzi si esti dispus sa asculti. Daca nu iti convine poti plati un specialist sa asculte pentru tine – un mecanic daca troncane motorul sau o firma de sondaje daca urla clientii la tine dar tie tot nu ti-e clar ce vor.

Uite un exemplu din politica, acum noi toti stim niste primari care au surzit la feedback-ul cetatenesc si care au platit cu postul. Cam in genul incepe sa troncane motorul si iti pui doape in urechi ca sa nu il mai auzi. O sa te trezesti la un moment dat ca stai pe loc si nu stii de ce. 

Unii dintre ei ei nu doar ca au ignorat zgomotul neplacut in timpul mandatului, dar s-au si inconjurat cu altii care le susurau in urechi ce le placea sa auda, astfel incat au eliminat orice feedback neplacut. Asta e ca si cum dai muzica mai tare in masina. Ei bine, cand motorul se va opri de tot muzica va continua, dar deja masina sta pe loc si parca nu mai ai nici un chef sa asculti toate odele alea cu aer de manele. Si chiar daca le asculti, tot nu te mai ajuta la nimic.

Desigur ca se vor gasi unii care vor spune "bai, nu ai dreptate, uite am mers cu masina si se auzea un zgomot ciudat, am oprit, am cercetat si aveam o chestie care zdranganea in torpedo-ul masinii". Aha, pai da, tot la trainingurile alea corporatiste ni se spunea ca atunci cand este vorba de comunicare si livrezi un mesaj sau cand preiei feedback exista un zgomot perturbator care influenteaza ambele actiuni.

Pentru asta exista verificari, de cele mai multe ori statistice. Daca zgomotul de fond e generat de factori minori, care nu strica toata masinaria, intr-o zona acceptabila as spune, se poate ignora pentru moment. Eventual se tine sub observatie ca sa descoperi daca nu cumva creste in intensitate. Daca tinandu-l sub observatie descoperi ca tinde sa devina din minoritar majoritar, ar fi bine sa tii cont de el si sa reactionezi. Faptul ca iti pui dopuri in urechi (adica nu ii mai lasi sa vorbeasca cu tine pe aceia de nu iti spun ce vrei sa auzi, sau ii blochezi pe facebook pe cei ce scriu nasolii) sau ca dai muzica mai tare (ca sa auzi doar pe cei care canta pe gustul tau) nu inseamna ca ei dispar. 

Feedback-ul se transforma asa intr-o strutareala, cum sa explic e ca si cand bagi capul in pamant ca sa nu ii vezi sau sa nu auzi pe cei care nu iti plac si incepi sa crezi ca asta ii face sa dispara. Mai intampini si un risc mare, e posibil ca neseriosii astia de dau feedback nasol sa asfalteze acolo unde iti bagi tu de obicei capul in nisip. Cam asa se sinucid si strutii, cand sunt speriati pe beton.

Spuneam ca in general feedback-ul e gratis. Mai ales ala negativ. Imi amintesc ca prin generala tocilarul clasei a pupat o colega si aia i-a pleznit o palma inapoi. Cum s-ar spune i-a dat feedback. Fata avea nevoie de ajutor la teme nu de pupaturi.

Asta nici nu e asa de dureros. Imaginati-va acum un client care vomita in farfurie la restaurant. Asta feedback gratis si dureros. In fine, astea sunt situatii extreme. In general fetele sunt destul de clare cand nu plac un baiat iar clientii de la restaurant se exprima putin diferit, ori nu dau bacsis ori nu mai dau prin restaurant.  Cert e ca daca esti sef de restaurant si vezi ca nu mai da lumea pe la tine si nu intelegi de ce, e cazul sa platesti repede pe cineva de meserie care poate sa iti spuna motivul.

Era o data o reclama la un post de televiziune orientat spre business. Doua practicante a celei mai vechi meserii din lume trageau cu urechea la ce discutau doi tipi intr-o "corporateza" plina de romgleza. Ca sa n-o lungesc, cand ii aude vorbind despre feedback, una din fete le face o propunere - “feedback is fifty”.

Pare ca durutul in fund costa...

 

PS – cand te loveste feedback-ul trebuie sa decizi daca vrei sau nu sa schimbi ceva. Cert este ca daca vrei sa te pupe fata aia din poveste e clar ca trebuie sa vezi ce nu ii place Poate ca e de ajuns sa te speli pe dinti. La fel de bine poti decide ca nu e asa de importanta, asa ca s-o pupe cine vrea si tu vei gasi pe cineva sa te pupe si pe tine.

La fel si cu motorul care troncane, astazi este din nou la moda mersul pe jos, cica e sanatos.

bulgareala... ca e sezonul

Azi avem bataie. Cu bulgari. De apa. Ca in bancurile cu Stefan cel Mare - bre osteni, sa nu va chercheliti prea tare deseara ca maine la pranz avem bataie cu turcii. Asa si noi, vedeti ca maine organizam bataie cu apa. 

Baieti, azi avem bataie! trebuie sa ne organizam, sa ne adunam sa dam jos guvernul. Aduceti pe cine stiti voi, pe cine puteti ca sa fim multi si sa dea bine in poza.

Suna cunoscut?

A inceput dupa revolutie, pentru ca inainte nu era posibil sa te revolti. De cate ori avea o grupare ceva de protestat  si apucau si adunau suporteri in piata mare a oraselor, mai ales la Timisoara si la Bucuresti. Dupa ce se termina protestul marea masa erau trimisi acasa, dar mai mereu ramanea o grupare mica de ei care continua sa protesteze de ceva. Cei mai vizibili erau cei din Bucuresti care se adunau seara de seara in fata Teatrului National Bucuresti si scandau. Au tinut-o asa ani buni. 

Indiferent cine a fost la guvernare s-au tot adunat unii sau altii sa iasa in strada si sa scandeze. Au fost adusi cu autobuzele si organizati de cei ce se ocupau de proteste, sau au venit de buna voie, dupa “putirinta” fiecarui partid sau organizatii civice.

In tot timpul asta am putut remarca niste figuri care au tot sarit in ochi. Niste figuri care se repetau. Apareau cam la toate manifestatiile indiferent de starea vremii si isi cereau ce aveau ei de cerut. Toata lumea ii tolera pentru ca dadeau bine la numar, sa se vada ce de multi sunt cei ce protesteaza. In anume cazuri ii folosea pentru ca scandalul facut de ei atragea atentia. Si toata lumea ii ignora pentru ca parea ca ceea ce vor ei e o mica nebunie.

In timp au invatat sa se organizeze. Au descoperit si ca nu sunt luati in serios de nici unii din cei care se bazau pe ei pe la manifestatii sau adunari civice, adica erau folositi pentru scopurile altora dar cererilor lor ramaneau in aer.

Totul a culminat cu momentul in care poporul satul de a nu fi luat in serios nu s-a prezentat la vot. Iar cei pe care nu ii lua nimeni in serios dar ii folosea pe post de scandalagii la adunari au ajuns in parlament. Cum era cu somnul ratiunii?

Pe de-o parte faptul ca marea masa nu a votat i-a ajutat pe neintelesi la procente. E o chestie care se bazeaza pe statistici - plecand de la ideea ca ai lor au fost disciplinati si s-au dus toti in timp ce baza de calcul a masei de votanti e mica pentru ca ceilalti nu s-au dus. In teorie nu ar fi multi, dar se vor inmulti, pentru ca succesul atrage fani.

E si o chestie de istorie. Daca va intrebati cum au ajuns niste zurbagii sa puna mana pe Germania interbelica tot suparati pe un partid social democrat si plictisiti de neputinta opozantilor… ei bine, aveti modelul in fata voastra.

Cum era cu bataia cu apa? Aaaa a inghetat apa si acum dor bulgarii? Va zicea ala cu bancul sa nu va chercheliti si sa va prezentati?

Sper ca nu am cobit iara…

Cifre...

Mi-am dat cu parerea despre statistica si am ajuns la concluzia ca am devenit un neinteles. Am avut un sentiment ciudat. 

Mi-au zburat gandurile in urma, la generatia bunicilor mei, care nu a avut parte de foarte multa scoala. Pentru generatia lor liceul era deja o performanta iar facultatea era doar pentru savanti. Ei bine, chiar si asa era greu sa ii bati la aritmetica simpla. Chiar si analfabetii din sat stiau sa numere si sa socoteasca. 

Si in felul lor stiau sa calculeze niste procente fara greseala. Hai sa vad vreun bombardier din ziua de azi, cu bac luat la limita cum incearca sa fenteze pe unul din batrani. 

Sa luam de pilda cazanul de tuica de zece vedre. Incearca sa convingi pe unul din generatia bunicilor ca sunt de ajuns prunele dintr-o putina de opt!  Aveau o putere de estimare incredibila care bate orice senzor, astfel incat doar daca aruncau o privire cazanului si deja puteau sa spuna cam cat trebuie sa pui in el.

 

La fel faceau si cu porumbul, cartofii, merele si cam orice produceau sau aveau ei trebuinta in gospodarie. Pentru ei aritmetica simpla se invata la fara frecventa si nu ii putea prosti nimeni nici la socoteli, nici cand era vorba sa estimeze ceva. Chiar si prostul satului era in stare sa numere cate vaci are in ciurda si o facea de zeci de ori pe zi. Iar in regula de trei simpla erau cu masteratul la zi.

Comparand cu generatiile de astazi cand mai toata lumea a trecut printr-un bacalaureat e ciudat ca dupa ce fac oamenii atata scoala, invata matematica mult mai complicata decat cea din batatura batraneasca dar nu le ajuta cu nimic atunci cand ar trebui sa se dea un pas in spate si sa faca niste socoteli simple.

Am vazut pe facebook o cearta intre doi indivizi, unul cu freza misto, ceva masina sport in poza de profil si un caine agresiv. Celalalt avea o poza cu muschi dar fara sa isi arate fata, posibil vreun tocilar care se ascunde in spatele vreunui avatar. Cei doi se certau pe cifrele pandemiei. Frezatul avea o problema cu teoria conspirationista, tocilarul ii explica matematic cum se poate la un R0 (numar de reproducere) de 1.1 sa ajungi de la 15 la 1100 in 45 de zile. Am refacut calculul si da, raspunsul precis este 1093. 

Ei bine, in toata discutia, frezatul, cel care credea in emotii, il acuza pe cel care socotea practic si pragmatic ca este postac si ca ia bani ca sa sperie lumea. 

Nu stiu ce scoala au cei doi ca nu m-am apucat sa fac chiar in halul ala pe detectivul, am fost curios doar de partea principiala a fenomenului. 

O chestie interesanta pe care am desprins-o citind pe Dan Goleman, este ca daca vrei sa te imbogatesti sau sa urci pe scara sociala nu trebuie sa te chinui sa faci ordine in emotiile oamenilor sau sa le explici ca realitatea sta putin altfel pentru ca ai toate sansele sa iei si bataie. Calea corecta este cea a inteligentei emotionale sau sociale. Iei trendul turmei si te faci pastor. La primele semne ca ceva nu e in regula turma trece mai intai prin negare - le va fi greu sa accepte ca s-au fraierit iarasi, apoi prin speranta - las ca poate totusi nu e chiar, ei spera ca lucrurile se vor indrepta. In felul asta, ciobanul are timp sa gaseasca un alt fraier pe care sa il faca vinovat si pe care sa il arate cu degetul atunci cand se va ajunge la dezamagire si frustrare. Daca e destul de bun in manipulare. Altfel, va fi schimbat cu altul.

Descopar ca se naste o noua religie, cea a manipularii maselor, care se foloseste tot de crede si nu cerceta.

Cine incearca sa puna logica si practicalitate in lucruri va fi maturat de hoarda celor convinsi de vreo idee. In general hoarda va prefera scurtatura. E destul sa creada ca se va imbogati sau ca va trai mult daca isi cumpara loc in biserica. Pai e mult mai simplu decat sa muncesti sau sa faci sport si sa te stradui sa traiesti sanatos, nu?

Intr-un fel sau altul as denumi asta fenomenul Cassandra. Pentru cine nu stie, Cassandra era fiica regelui Priam din Troia. Avea darul profetiei, dar din ceva conflict cu zeii era blestemata sa nu fie crezuta. Asa ca desi Cassandra i-a avertizat pe cei din cetate, pentru ca dadea vesti proaste nu doar ca au ignorat-o dar erau pregatiti sa ii ia si gatul! Le strica zenul si wellbeing-ul cu prostiile ei.

La fel si azi, cum incearca vreunul sa zica “aveti bai grija ca e groasa” se trezeste luat la injuraturi si cu capul spart pentru ca da vesti proaste. Drept e ca la capitolul comunicare suntem tot cam prin aceeasi vreme cu Razboiul Troiei.

Revenind la cifre imi dau seama cat de greu sunt de perceput pentru publicul larg. Adica ce e aia mah 10 infectati la mie? Mai nimic!  Si mai fac si forme usoare. 

Asa e, atat ca 10 la mie inseamna 100 la 10000, un catun mic intr-o comuna foarte mare.

Sa incerc altfel, daca doar 1 la mie ajunge la terapie intensiva, inseamna ca la 10000 de locuitori ai nevoie de 10 paturi. 

Aici este de fapt problema.  Pentru ca nimeni nu a explicat hoardei - dragilor, saloanele de terapie intensiva au fost dimensionate in functie de necesarul si de numarul de cazuri cu care ne-am confruntat in trecut. Apoi am dublat cifra asta. O doamna doctor spunea la televizor ceva de genul avem 16 paturi si rar am ajuns sa folosim 8 din ele in ultimii 5-10 ani. Adica erau destule pana sa dea covidu.

Toti urla ca de ce nu sunt mai multe. Pai si care ar fi fost justificarea in fata DNA daca ar fi dublat cineva numarul de paturi de terapie intensiva in noiembrie 2019 cand mai mult de jumatate din ele stateau goale?

Ca dupa februarie 2020 a inceput toata lumea sa ceara asa ceva, nu se mai gasesc, s-au scumpit pentru ca au devenit marfa ceruta, etc… e deja alta poveste. 

Intre timp sunt mai multe dar poporul din cetate si-a pierdut rabdarea. Cum ziceau romanii da-le paine si circ. Ei bine incepe sa se cam termine painea si acum se exagereaza cu circul.

Daca ma gandesc la povestea despre Cutia Pandorei, care spune ca speranta a ramas in cutie, ma gandesc sa le dau dreptate celor care cred sincer si naiv ca Romania este pamantul ales de zei. Atat ca as zice ca Romania este de fapt cutia aia din poveste. Pentru ca nimeni nu traieste cu mai multa speranta ca romanii.

Daca le spui ca doar 1 la mie face forme grave, toti vor spera ca ala cu ghinion, amaratul sa nu fie el. Daca trece suficient timp de la anunt, vor renunta la reguli si la protectie pentru ca e clar ca ala 1 a fost identificat si gata, nu va mai fi si al doilea. E de neconceput sa fie 3 din mia noastra si alte trei mii sa nu aibe probleme. La fel cum e de neconceput ca dupa o vreme sa fie 2 la mie. Ce naiba, ne bazam pe acel 1 la mie, dar na… nici 2 nu este chiar asa de mare, nu?

Noi facem asa la orice. Ai nostri nu calca regulile cu speranta ca nu vor fi prinsi, pentru aia se rezolva cu un telefon, o suma, ceva acolo. Ai nostri cand calca regulie au o convingere ciudata ca nimic rau nu se poate intampla. Pentru bombardierii nostri sa tragi o remorca de zece tone cu un cablu dimensionat pentru doua e ceva normal. Stiu ei ca merge. Daca se rupe cablul vor fi socati! Prima reactie e ca i-a mintit ala de a vandut cablu, ca doar era cablu din Germania, de ala bun. Ce daca scrie pe el doua tone? Pai si cat poate sa aibe remorca?

Dar cine se mai incurca astazi cu niste cifre? Pai ce suntem telefoniste? Alea lucrau cu cifre, dadeau telefoane…

Astea sunt de vina! Telefoanele! Au toate calculatoare. Batranii se chinuiau sa socoteasca, asa intelegeau cifrele. Generatia de astazi scoate repede telefonul, face socotelile pe calculatorul din telefon si gata. Nu reusesc sa calculeze nici TVA-ul, sau din cei ce o fac nici macar nu inteleg de ce asa si nu invers. 

Le dau naibii de cifre, imi caut repede o poveste si ma apuc sa intind mana… poate ma lipesc de vreo turma…

Statistica

Am vazut de curand o postare a unui medic cu expertiza in epidemiologie. Omul a prezentat niste date statistice si corelarea dintre ele. Mi s-a parut o poveste usor de digerat pe intelesul tuturor. Apoi am vazut comentariile pe Facebook la explicatie.

Am dedus ca cei mai multi nu citisera mai mult de titlu. 

Si la ce pareri emiteau mai mult ca sigur ca nu au priceput mare lucru din explicatie.

Apoi am realizat ca eu sunt problema. Si doctorul. Si mai vreo cativa care au inteles. Foarte putini din pacate.

Pentru ca am fost la scoala si am invatat cu niste ani in urma. Si inca mai pot citi ceva despre matematica si acel ceva sa faca sens.

Si apoi m-a mai lovit o revelatie. Oamenii astia nu au cum sa inteleaga statistica. Probabil ca au probleme si cu aritmetica simpla. 

A fost la un moment dat prezentat un dialog pe mai multe canale de stiri, pe care il reproduc mai jos:

Mama 4: Exercitiul de de la lucrare cum vi se pare? 2+2×2-2×2=?

Mama 5: E banal.

Mama 4: Mie mi se pare ambigu pentru un copil.

Mama 1: 12 e raspunsul.

Mama 4: Ce v-am spus? Gresit. Asa mi-a dat si mie.

Mama 1: Cum sa fie gresit doamna? Am caculator la telefon 2+2=4 apoi inmumtesti cu 2=8 minus 2=6 ori 2 egal 12.

Tata 2 (sotul Mamei 1): Chear acuma e la calculator si fave.

Mama 4: Raspunsul la scoala corectar cu rosu e 2.

Mama 1: Poate a mancat doamna un 1.

Tata 5: Raspunsul e 2. Este vorba de ordinea operatiilor.

Tata 2: Alo domnu doctor ce operati? Nu auziti ca nevasta mea e cu calculatorul de pe telefon in fata!

Tata 5: Am facut muulta Matematica, sunt inginer.

Mama 1: Ce inginer va cred ca sinteti inginer dar asa inginer? face-ti cu calculatorul.

Mama 4: Eu v-am zis ca ambigiu. So daca e ambiguu e normal sa se depunctezeee?

Mama 1: Nu e normal cat ia depuntat?

Mama 4: 0,5 puncte.

Mama 1: Nu e normal ar trebui sa vorbim cu ea.

Tata 5: Doamnelor, raspunsul e 12 si pe calculator. Nu mai dati egal dupa fiecare operatie! Scrieti ca acolo.

Tata 2: Iar operatii nene? Nu auzi ca nevastamea e cu calculatoru de la telefon in mana dreapta?

Tata 5: Sa schimbe mana…

Mama 1: Mie nu mi sar parea normal sa scada la gemeni mei 0,5 punte pentru ceva ce calculatoru zice ca nu e asa. O sa iau si eu luxrarea la ai mei sa vad.

Peste o ora:

Mama 1: Amandoi a avut rezultat 2 si a zis ca e corect. E bine si ca ei ca mia explicat cum se face.

Mama 4: E 2???

Mama 1: E si 2 dar e si 4 cum zice calculatorul. Eu mas duce la scoala in locul dvs. sai spun doamnei. Cred ca e bun raspuns si 12 nu e nornal sa depunteze.

Mama 4: Eu v-am zis ca e ambiguu.

Tata 5: Doamneeeee Feresteeee, mai fetelor, de cate ori sa va spun ca…

Tata 5 typing.

Mama 1 removed Tata 5.

Mama 1: Am zis ca nu mai scot parinti dar asta era prea prost.

Mama 4: Inginer…

Bietul inginer cred ca s-a simtit cam ca mine in grupul de docti in ale medicinei, epidemiologiei si matematica de pe Facebook. Orice le-as fi zis eu sau altul ca mine ar fi fost doar un afront pentru ei. 

Am mai facut o constatare legata de statistica. Nu prea mai conteaza in lumea de azi cum anume este influentata statistic majoritatea, conteaza mult mai mult cine are un punct de vedere de scos in evidenta si pentru asta este de ajuns un singur incident din care sa faci un punct de vedere care sa ii influenteze pe toti.

Stiti povestea cu blonda mancata de canibali?

Se face ca vreo cinci canibali se angajeaza pe functiuni de suport intr-o multinationala. Toate bune si frumoase, oamenii munceau din greu, rezultate bune pe partea lor de activitate. Asa ca intr-o zi directorul ii aduna si le tine o cuvantare:

- Sunt foarte multumit de voi, lucrati mult si eficient, o sa va maresc salariile si o sa va propun si la bonusuri.

Toti fericiti, se lasa cu poze, aplaude, ce sa mai lungim vorba, lumea era incantata. 

Printre altele directorul ii intreaba pe astia: “mai, nu ati vazut-o cumva pe blonda din secretariat? Ca de vreo doua, trei zile nu a mai trecut pe la mine prin birou. 

Astia cinci neaga vehement orice contact sau legatura cu femeia. Pleaca domn director si seful grupului ii aduna si urla pe ei:

- Bai tampitilor, care idiot a mancat blonda? 

O mana se ridica sovaielnic din grup.

- Cretinule! De doua luni mancam sefi de echipe, ingineri, project manageri si nu s-a sesizat nimeni. De ce naiba te-ai trezit tu sa mananci blonda?

Sa zicem ca au mancat vreo 50 de toti, blonda ar fi 2%...

Am trait asta intr-unul din joburi. Am castigat un client care avea multe probleme. Stiam ca seful lor e bun prieten cu seful concurentei de la care am castigat contractul, dar ne bazam pe faptul ca  oferim excelenta operationala.

Am muncit mult si am redus problemele lor de la 10 reclamatii pe zi la 11 reclamatii in 6 luni. In contract aveam agreat un nivel al serviciilor de minim de 95% acuratete iar noi eram la peste 99.9%.  Ei bine, una din cele 11 reclamatii a fost folosita pentru un mega circ pentru ca cineva avea ceva de demonstrat. Domn director al clientului a folosit acea reclamatie ca sa faca un scandal monstru. Ne cruceam pentru ca acea scapare a noastra nu afecta cine stie ce relatiile lor curente cu partenerii lor. Dar, pentru ca acel contract era dedicat si prestatia buna a incurcat niste socoteli era nevoie de un argument solid impotriva noastra. Am inteles ca nu suntem doriti si ne-am retras. S-au intors inapoi la cele 10 reclamatii pe zi (adica 90% acuratete), s-au obisnuit cu noua stare de fapt si gata. Au devenit iar fericiti.

Statistic vorbind, au pierdut clienti, implicit bani si imagine. Dar cui ii mai pasa de statistica atata timp cat ei erau fericiti asa. 

De ce am ajuns sa vorbesc despre statistica? Pentru ca vad ca in lumea de astazi ne lovim din ce in ce mai mult de o dictatura a minoritatii. 

A facut un individ o prostie si a ajuns sa sufere, ei bine se va gasi cineva sa foloseasca asta pentru a crea o mare gogoasa mediatica. Apoi, toti ceilalti fraieri care s-au pazit si nu au facut prostii care sa ii faca sa sufere vor ajunge sa sufere din cauza schimbarii regulilor. Vor trebui sa indure reguli noi chiar daca asta nu ii va opri pe acei 1% sa mai putini sa faca alte tampenii.

In cele din urma, statistica e o chestie de bun simt. Si de etica, o etica a valorilor care incep sa se schimbe in defavoarea bunului simt.

M-am resemnat intre timp. Sunt curios insa cat timp va lua societatii de astazi sa schimbe ordinea operatiilor aritmetice. Nu de alta, dar asa ar fi frumos, sa dea si statistic aceleasi rezultate cu cele de care au nevoie unii ca sa isi argumenteze driblingul de la etica.

banii sau viata...

Imi incep de fiecare data cursurile de negociere cu ceea ce consider eu ca este principiul de baza al negocierii - nimeni nu negociaza daca nu este afectat. 

Si prin afectat inteleg ca poate sa piarda ceva sau sa castige ceva. Cumva, de cele mai multe ori oamenii sunt mult mai receptivi la pierderi, la riscul de a pierde lucruri sau bani, de a pierde o pozitie in societate si sa nu uitam riscul de a pierde pe cineva drag sau chiar propria viata. Asa ca asta le spun la toti, ca sa ajungeti sa negociati ceva trebuie sa descoperiti ce anume il afecteaza pe celalalt. Altfel nu va sta cu voi la discutii.

Pe bune acum, cine isi pierde vremea cu ceva total lipsit de interes, poate unii asa mai politicosi sa te asculte, o vreme, caz in care as spune ca negociaza doar timp pierdut. 

Hai sa ne uitam ce se intampla pe afara. Lumea e divizata in functie de modul in care e afectata de pandemie. Sunt cei care pana acum au scapat sau poate au facut forme atat de usoare ca nici nu le-a dat prin cap vreo secunda ca ar fi putut avea virusul. Sunt cei mai vocali negociatori pentru joburile lor, pentru afacerile lor! E normal, pe ei restrictiile datorate pandemiei le afecteaza sursa de venit. Si ca atare ei asta negociaza acum, banii - prezenti sau viitori. Mai sunt si cei ce se opun mastii. Sunt cei ce negociaza puterea autoritatii. Sau lipsa ei, pentru ca nu imi imaginez cineva traind in vreo dictatura de vreun fel sa faca pe nebunul impotriva regulilor.

Daca ar fi sa luam ipotetic un esantion de oamenii sanatosi cu conditie fizica buna, cu joburi liberale afectate de pandemie si carantina si sa testam ce aud din tot ce se spune despre infectia cu Sars-Cov-2 ce credeti ca am obtine? Hmm eu zic ca vor auzi doar ceva de genul  bzzzz- covid - bzzzzz - seamana cu o raceala/gripa usoara - bzzzz - masca - bzzzzzz - carantina - amenzi! Nu se vad in postura de a ajunge pe un pat la terapie intensiva si cum nu sunt afectati nici nu vor sa auda de asa ceva. Asa ca in urechea lor este un imens bazait deranjant despre covid, din care mai scapa cate ceva despre carantina sau amenda - ceva ce ii poate afecta financiar sau social. Asta ii doare! In rest, e o forma de comunicare searbada, care le bazaie ceva pe la ureche si care in mod cert o sa le creasca doar iritarea. Vor auzi doar ca amenzi in valoare de xxx mii lei, afaceri inchise care duc la pierderi de xxx mii de mii de lei. Pentru ca nu li se spune ca zzz indivizi prinsi ca nu au respectat legea au generat un potential de zzz imbolnaviri si asta duce la un scenariu de restrictii mai mari care sa le afecteze afacerile. Nici macar nu sunt in stare sa spuna ce costuri genereaza acest numar de bolnavi pentru care se consuma resurse mult mai mari decat media pe ultimii treizeci de ani. Poate asa ar intelege ca din banii de amenzi pentru nerespectarea regulilor autoritatile ar putea acoperi din costurile cu salvarea celor in necaz. Mda… din pacate lipsa unor specialisti in comunicare negocierea se poarta intr-o zona cinica, a acelor experti care dupa ce au studiat pandemia au ajuns la concluzia ca daca ai noroc scapi. 

In vanzari exista acel concept de calificare a cumparatorului. Acum imaginati-va un cuplu tanar care locuieste intr-un orasel de munte si isi cauta garsoniera pe buget modest. Incercati sa le vindeti un yacht care costa triplu fata de bugetul lor de garsoniera. Nici macar nu vor mima interesul…

Cu totul diferit daca le oferiti joburi pe yachtul ala la salarii babane plus masa si cazare! Hmmm… adica dupa un an pe yacht ar putea lua un trei camere? Si mai au si un job fain, sa vada lumea de pe mare?

Si imaginati-va ca accepta jobul pe yacht, ca duc o viata faina, in cea mai mare parte a timpului proprietarul yachtului lipseste, asa ca au parte de plaja, cluburi, huzur si salarii faine. Doar ca intr-o zi li se cere sa mute yachtul in alt port si ii prinde furtuna pe mare. Si yachtul ajunge sa se scufunde iar cuplul nostru pluteste pe o barca de salvare si spera sa vina cineva dupa ei.

Deja e alta discutie. Deja incep sa planga dupa orasul lor de munte, cu micul parau unde nu poti sa scufunzi nici macar un lighean.

Da, asta se intampla atunci cand te loveste necazul. 

Imi amintesc ca pe vremurile de dinainte de democratie am mers cu masina cu un mare barosan din armata de la Constanta la Bucuresti. Nu stiu ce balarii de peste stricat i-or fi dat aia la masa de pranz, dar marele general a incercat toate tufele de pe marginea drumului. Va reamintesc, era inainte de revolutie, nu tu autostrada, nu benzinarii si nici parcari cu toalete. Nici hartie igienica nu aveam la noi, se stergea ala cu bucati din “Drapelul rosu” si “Scanteia”, vai de hemoroizii lui. Deja de pe la Fetesti, bietul om avea o mutra sfarsita, era tras la fata, din muntele de om ajunsese o stafie. El care daca dadea un ordin se lesinau trei regimente si cinci batalioane, ajunsese mai rau ca o sperietoare.

Cum ar spune americanii, from Hero to zero dintr-o diaree.

Oare daca as fi avut la mine niste furazolidon, saprosan ceva, cat ar fi fost dispus sa imi dea pe el? Cum arata negocierea aia?

Oare cuplul din povestea mea imaginara si-ar fi dat toti banii stransi ca sa se vada pe mal in siguranta?

As aminti si de Steve Jobs care apare in poza aia de final ca o umbra de om pentru care toti banii din lume nu au fost suficienti. Si cred ca avea destui dar de aia tot nu au ajutat ca sa isi mai cumpere niste zile.

Cam pe aici am vrut sa ajung cu discutia mea despre negociere, atunci cand omul realizeaza ca este afectat si este dispus sa se aseze la maza de negociere. Cat timp nu este afectat… nu ii pasa, nu ai cum sa il convingi. 

Cam asta se intampla cu cei care au avut ghinionul unor forme grave din acea “o raceala”. Cei ai caror plamani au cedat si pentru care aparatele de ventilatie nu fac fata iar aportul suplimentar de oxigen nu ajunge. Sunt cei ce ajung sa se uite in urma, sa incerce sa inteleaga ce anume au facut gresit, sunt cei ce ar face lucrurile altfel. Care ar regandi purtatul de masca, ar inchide afacerea pentru o perioada limitata de timp, ar da poate implementa poate reguli mai stricte decat autoritatile. Ar face multe ca sa mai poata sa traiasca.

Din pacate, e foarte greu sa ii explici cuiva care a facut o forma usoara sau nu a facut deloc cum e sa negociezi cu viata ta. Unii din cei care isi negociaza viata din zona de terapie intensiva sunt fosti eroi care faceau misto de pandemie si s-au expus mai mult decat organismul lor era capabil sa accepte. 

Cam in orice film american de actiune apare musai omul cel rau, personajul ala negativ de ii chinuia pe toti si care ajunge spre final in pozitia de a fi la randul lui victima. Si cam toate filmele merg pe acelasi tipar in care capcaunul se taraste pe jos, se milogeste in ultimul hal pentru viata lui. Asta dupa ce a schingiut si omorat pe toti cei intalniti in cale, cei mai multi nevinovati.

Si exact ca in filmele alea pe langa eroii negativi, gasim la terapie intensiva si o suma de nevinovati care se lupta pentru viata lor, multi dintre ei avand doar nesansa sa se fi intalnit pe undeva cu vreunul care si-a bagat ceva in ele de reguli.

O alta forma de negociere, cu un virus malefic care habar nu are ce sunt banii si nu tine cont de pozitia sociala. A luat deja pe multi si nu pare sa se opreasca. Se va opri cand schemele de tratament si de vaccinare vor fi mai tari ca el.

As incerca sa le spun cate ceva si celor ce gandesc planurile de comunicare apropos de pandemie si care nu inteleg sau nu realizeaza ca acum isi negociaza viitorul politic. Putin probabil sa asculte de unul ca mine acum, pentru ca nici macar nu realizeaza cat sunt de afectati. 

Mai stiu un primar cu mare expertiza in comunicare care nu asculta de nimeni si care a fost trimis acasa. Probabil ca pandemia va mai trimite si pe altii la plimbare. 

Pentru ca intr-un fel sau altul oamenii vor fi afectati - unii financiar, altii social. Indiferent care din cele doua ii va impacta, ei vor reactiona, ca in orice negociere. Pentru ca nu li s-a explicat clar cum vor fi afectati de nerespectarea unor reguli, pentru ca nu au fost educati sa devina aliati, ajung sa fie afectati si sa negocieze opozitie din pozitii de forta din cauza pierderilor pe care le inregistreaza.

Pentru altii negocierea se termina la terapie intensiva. Si in cazul lor vor cauta vinovati si vor da vina preponderent pe cei ce nu au reusit sa ii salveze, sa impuna reguli, sa puna la punct un plan de sanatate cu suficiente paturi si medicamente. 

Sau cu miracole.

Iar fara miracole… cum spuneam from hero to zero…

Efectul de "perversa"

 Nu stiu cati au vazut si isi mai amintesc de un interviu ramas celebru dupa o cafteala intre golani pe strada Rahova in Bucuresti (apare pe youtube ca si perversa de la Tg Ocna), cert e ca tipul din interviu a avut un comentariu celebru “m-au atacat, m-au lovit cu bata, le-am luat bata si le-am dat si eu cateva inapoi… apoi au chemat politia … pai bine nene ori suntem golani ori nu mai suntem!” 

In cele din urma e o problema de etica, chiar si la golani.

As spune chiar ca golanul a dat dovada de un bun simt biblic. Undeva prin Biblie e o pilda in care Isus apare ca aparator al unei pacatoase ce urma sa fie lapidata cu pietre, moment in care Mesia ar fi spus ceva de genul “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, in ideea ca cei care au pacate sa se astepte la un tratament similar atunci cand pacatele lor vor iesi la iveala. In povestea biblica nu da nimeni cu piatra, semn ca au inteles mesajul si si-au recunoscut pacatele.

Aceeasi pilda din doua lumi total diferite. Si m-as intoarce la punctul de vedere golanesc “erau doi, adica aveau avantaj, au sarit la bataie, au dat primii, m-au ranit, dar cand i-am cotonogit eu pe ei au chemat repede politia!”

E drept ca omul nostru ar fi trebuit sa cheme politia si nu sa isi faca singur dreptate, dar … in acelasi timp daca o luam cronologic si ne gandim si la impactul emotional de moment, nu l-as putea acuza prea tare ca i-a luat pe aia la poceala. Ca poate nu mai apuca sa cheme pe nimeni. Si ca in povestea biblica, daca nu dadeau aia cu bata nu si-o luau inapoi.

Si ma uit astazi la lumea politica. Vad o sumedenie de mesaje in care unii ii porcaie la greu pe ceilalti. Ca si in cazul golanului cei atacati incep sa dea inapoi. Cat adevar sunt in mesajele alea… e greu de spus. Cert este ca asa cum ne zice proverbul ala cu paiul din ochiul celuilalt si barna din ochiul propriu, de cele mai multe ori contra-atacul se foloseste de faptul ca cei care au dat primii cu piatra pot fi loviti cam de aceleasi pietre.

Am vazut cum e facut pilaf cate un politician pentru averea pe care o are din contracte cu statul. In maxim o saptamana vine piatra inapoi peste gard si descoperim ca si cel de a aruncat primul sufera cam de acelasi pacat. Ca incepe sa justifice cum contractele lui cu statul sunt transparente, de bun simt, etc… doar ale pacatosului celalalt sun oneroase… ne lasa reci pe noi astia care nu beneficiem de asa ceva. Daca nu suntem partinici si nu sustinem din vreo convingere una din parti avem un gust amar cand nu vedem care e diferenta fata de baiatul ala din Rahovei.

Undeva in trecutul meu m-a mancat in fund sa invat despre marketing si chiar am doua diplome in domeniu care atesta ca am luat si examenele. Am invatat printre altele si despre promovare sau “advertising” (pe corporateza). Si un capitol fain din partea de promovare a fost despre riscul de a compara produsul tau cu cel al concurentei. Legenda spuna ca “long time ago in the american galaxy” cei de la Pepsi au dat cu pietre in Coca-cola cu niste reclame destul de nasparlii care promovau ideea ca produsul challengerului (Pepsi) e mai bun decat al celor de pe primul loc (Coca). Ba se tinea unul de nas cand mirosea Coca-Cola in timp ce se parfuma cu Pepsi-Cola, ba au aparut mesaje subversive care faceau din Coca-Cola un foarte bun detergent de buda, etc.. Asa ca cei din Atlanta au reactionat. Dur! Acolo unde produsele erau foarte similare aparea un cumparator care nu mai gasea Coca-cola in magazin si folosea Pepsi ca sa curete buda si concluzia era ca nici macar pentru asta nu era la fel de bun. Sau cum parfumul de Pepsi atragea mustele… si stim toti pe ce se aseaza mustele… 

Ce mai la deal la vale… Pepsi a iesit sifonat rau de tot din aceasta perversa initiativa, iar marketerii au invatat ca trebuie sa promoveze ce are mai bun produsul lor si sa lase mai usor criticatul produselor concurente. Iar daca astazi mai apare vreunul care nu respecta regula… e doar o chestie de timp pana cand o incaseaza.

Ei bine, mai am o pasiune, se numeste Sun Tzu si in a lui “Arta Razboiului” printre alte chestii destepte omul zice ca sa duci doar un razboi la un moment dat, sa nu iti risipesti resursele pe mai multe fronturi pentru ca ti se vor uni inamicii impotriva ta. Unul din cei ce a ratat invatamintele lui Sun Tzu a fost der Fuhrer, care si-a luat-o zdravan pe final. A reusit o mare performanta, sa se bata si cu capitalismul si cu comunismul in acelasi timp. 

Dupa toate exemplele astea, surpriza… cum deschid facebook - ca acolo e terenul preferat de joaca al tuturor celor care se plictisesc, ce descopar - cei de arunca primii cu pietre dau in tot ce prind. Apoi tot ei se supara ca primesc cea mai mare parte din pietre peste gard inapoi.

Am remarcat ca multi dintre ei sunt aparent oameni instruiti si dusi la scoala, dar asta nu ii protejeaza impotriva cate unei lopeti de rahat aruncata inapoi de cate unul care nu are nici multa scoala, nici minte si nici scrupule, dar care are destul timp si mai ales argumente ca sa se apere. Si nici nu il poti condamna pe asta de se apara, ca doar nu o sa stea doar ca sa o incaseze. Plus ca are si argumente “biblice” sau golanesti - omul chiar nu poate accepta ca doar el sa pice de fraier cand si cel ce a pornit lupta e cam in aceeasi oala.

Pentru spectatori e ori un show grotesc ori distractie. Cert este ca de la un anume punct  ajungem sa ii dam dreptate lui Mark Twain care zice ca sa nu starnesti un prost si sa nu te certi cu el, te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta.

Daca tot l-am exemplificat, am fost “apostat” de baiatul la Tg Ocna, a zis sa nu uit ca cine seamana vant… culege furtuna.  

Eu tot sper ca cine ma citeste sa creada ca despre ceilalti e vorba, ar fi asa un disclaimer - persoanele care citesc prostiile scrise de mine sunt excluse.

Castraveti babo!

 Un politician de top a fost pozat fara masca intr-un restaurant. Nu conteza culoarea politica pentru ca in situatii similare si ceilalti politicieni de top au reactionat la fel. Eu de altceva ma leg, de comentariul omului, care a fost in cel mai romanesc stil cu putinta “doar 5 minute am stat fara masca…”  Apoi cei din restaurant au despartit apele, mesele, au adus mastile, etc… De fapt problema nu e ca nu am respectat o regula, ci ca au venit nenorocitii astia sa ne amendeze, sa ne haituiasca politic. Am vazut aceesi reactie si la altii inaintea lui, la cei din partidul advers carora el le cerea capul cu alta ocazie pentru o greseala similara. Deci... toti la fel.

Ca sa nu imi pierd ideea, enervant e ca nu a incercat nici macar o secunda sa recunoasca vreo greseala, sau sa incerce sa se scuze pentru actul in sine. Pentru mintea lui ce mare scofala ca a calcat o regula si a fost prins? Ca doar merge si asa… Iar cand i s-au cerut explicatii am descoperit ca de fapt supararea ii venea din faptul ca cineva l-a vanat ca sa fie prins si l-a penalizat. Nu a pus problema ca daca nu gresea nu putea fi prins.

Nu am nimic cu el personal si nici cu concurentii lui, eu am o problema de principiu, pentru ca este vorba de un formator de opinie, un leader de grup, care daca se poarta asa, daca vine cu atitudinea asta macho atunci automat ii incurajeaza si pe altii. Si cine mai sta dupa vorba aia … ca sa faci ce zice popa nu ce face el… acum toti imita popa.

Sa ma mai mire ca avem noi bancul ala cu babele surde “-Buna ziua babo! - Castraveti drago!”

Ma uit pe retelele de socializare si regasesc dialogul cam peste tot.

Vine cate un medic si spune, trebuie sa purtati masca – brusc o suta de comentarii – virusul nu exista, ne mint, e dictatura, ne pierdem drepturile civice, vor sa ne impuna vaccin, am platit cotizatia de sanatate… a naibii botnita imi strica rujul...

Mesajul era ca masca te protejeaza de virus, e demonstrat, au scazut la modul general toate infectiile de natura respiratorie nu doar cele legate de covid, iar anul asta cei ce au alergii au facut forme mult mai usoare.

Medicul insista – trebuie sa va spalati pe maini ca sa va protejati de virus – iar se umple de comentarii care urla – nu vrem vaccin, nu mai impuneti controlul populatiei, ne fura medicii, mint ca nu mai e loc in spital…

Ba nebunilor, v-a zis sa va spalati pe maini! Cu apa si sapun! Igiena elementara… chiar va place sa va puta mainile?

 

Daca medicul are proasta inspiratie sa insiste si cu distantarea fizica, ca deh… merge virusul ala prin aer… sa te tii! Brusc expertiza sociala reactioneaza – medicii sunt spagari, sistemul este corupt, spitalul e gol! 

Si daca ar fi spitalul gol de ce e musai sa va inghesuiti? Vreti sa verificati pe pielea voastra daca e gol sau nu? 

Ati putea sa respectati o distanta minima elementara si fara virus, pe bune acum, e vorba de spatiul personal al fiecaruia dintre noi.

Cum adica nu avem voie in birt si pe intuneric? De unde stie virusul sa ne caute acolo. De fapt, medicii incearca sa spuna - ca in spatii inchise, neaerisite exista riscul cresterii concentratiei de virusi - automat risc de infectie crescut, ca la zgomot puternic avem tendinta sa ridicam vocea, deci sa aruncam si mai departe cu ce avem prin gura, daca avem, iar ca in lipsa razelor UV care apar doar ziua, virusul ramane intr-o concentratie mai mare in aer chiar si pe afara.

 

Dar toti stiu ca astea sunt baliverne, si ca e o mare smecherie, ca medicii primesc banii cu nemiluita ca sa declare covid peste tot (de unde o avea Bill Gates atatia bani? o fi imprumutat de la Soros?). In timpul asta medicii care sunt in prima linie sunt coplesiti. Nu mai fac fata. Da, nici DSP nu face fata, nu a fost gandit, nu a fost pregatit sa poata sa faca fata unei ample actiuni de anchete epidemiologice, nu are uneltele necesare, bazele de date, nu are ajutorul celorlalte structuri, care se misca dupa cum le sunt sefii. Care mai pregatiti si mai organizati, care doar orgoliosi, care total incompetenti pentru functia ocupata. 

 

Dar sa nu uit de ideea initiala. Imi amintesc despre un training de comunicare in care un profesor brazilian ne spunea ca cea mai mare parte din populatie nu asculta ca sa inteleaga ci ca sa replice. Daca nu are ce sa spuna inapoi, atunci se baga in seama schimband subiectul. In contextul asta sunt foarte multi care vor sa iasa in evidenta, pentru ca da, de ce sa taca din gura si sa riste sa fie luat de prosti, mai bine se exprima si inlatura orice dubiu.

 

Unele televiziuni au incercat sa arate comparativ ce masuri se iau prin alte tari. Brusc corul atotstiutor de pe retelele de socializare reactionaza, parca stau cu textul pregatit ca sa-l plaseze. Daca zice la stiri ca in Franta sau Spania s-au introdus restrictii, ei stiu deja ca nici nu se pune problema, starea de urgenta din tarile alea nu inseamna nimic si oamenii fac in continuare ce vor ei. Si nu se dau amenzi. Stiu ei sigur. Ma rog, unii nu ar putea arata pe harta pe unde sunt tarile astea, poate ca nu le nimeresc nici cu GPS-ul pornit, dar ei stiu deja de dinainte ce se intampla acolo.

 

Cum sa dea politia amenzi? Pentru ca nu am purtat masca? Pai bine boss, o aveam la mine, ce daca nu era pe fata si nu acoperea nasul. Ah, cred ca te recunosc, esti tipul ala mirat ca a ramas fata gravida, chiar daca tu aveai prezervativ, da, drept ii ca il tineai in buzunar ca nu iti place cu el, dar il aveai la tine!

Si ai si tu dreptatea ta, oare cat valoareaza din punct de vedere al protectiei una din cele 5 masti agitate la oglinda masinii? Ca oricum stau la gramada si daca e una infectata… parca mai conteaza pe care o pui pe nas. Incep sa ma intreb daca periodic nu le intoarce pe dos. Oare la fel face si cu chilotii? 

 

Am ajuns asadar sa traim un santaj al covidului. Cu cat situatia e mai nasoala cu atat sunt mai multi care insista sa o faca si mai urata. S-au saturat, pare ca nu se termina niciodata, habar nu au cum sa trateze situatia si stresul. 

Sunt Tzu spunea sa nu duci niciodata un inamic in pozitia in care nu mai are nimic de pierdut pentru ca atunci va reactiona total imprevizibil. Asa reactioneaza si victima unui santaj, se satura, vrea sa scape de povara, nu mai raspunde la stimuli. Asa reactioneaza cam toti cei ce se exprima pe retelele sociale. Hai sa luam o data covidul ala, cine are noroc scapa, cine nu… ghinion, dar hai sa mergem mai departe. 

Si toate astea pentru ca lipseste ceea ce in project management se numeste “due date”. Nu exista acea data limita la care se termina proiectul, nu le poate spune nimeni - dragilor, rabdati pana in data de ... si gata. Uite, astea sunt fazele proiectului, asta urmeaza sa facem de acum inainte pas cu pas.

Uite astea sunt regulile de respectat. Din pacate nu doar o data clara lipseste ci si expertiza in comunicare, lipseste acel comunicat clar care sa explice ce si dar mai ales de ce. Care comunicat ar putea sa propuna si niste termene aproximative. 

In lipsa, noi mergem mai departe.

reguli, regulament? Boss, cum adica e interzis, doar ce am ajuns, cinci minute stau! Imediat plec!

Ma amendeaza astia pentru masca… ai mai rpd n plm, sunt an fata pe avari!

Inteligenta sintetica

Traim intr-o societate moderna in care ne umplem de roboti. Ne-am obisnuit deja sa ii vedem pe liniile de asamblare in fabrici. Chiar au aparut si bancuri, ca mai nou firmele aflate in criza nu mai dau oamenii afara ci scot robotii din priza. 

Dar cei mai interesanti roboti, cele mai interesante masinarii sunt aplicatiile de inteligenta artificiala. Pe de-o parte avem celebrul Google translate. Pe langa problema cu fineturile de gramatica (eu cred ca intentionat lasate acolo ca sa ne prindem cine stie limba si cine foloseste translatorul) chestia asta este extrem de utila. Reuseste sa citeasca dintr-o limba si sa traduca destul de bine un text. 

Asa ca domnii programatori au gandit ca daca robotii pot citi documente si apoi sa le traduca, de ce nu sa le citeasca si sa le interpreteze. 

Cele mai des intalnite aplicatii de gen se intalnesc prin HR, unde niste programe din astea pline de inteligenta arestau mailuri cu limbaj inadecvat si il aduceau pe impricinat in fata colegilor de la HR ca sa explice purtarea si modul de exprimare.

Am descoperit repede ca firma la care lucram a instalat un astfel de spion. Cineva din echipa a trimis cu “forward” un lant de mailuri in care ne certam intre noi pe romaneste spre un coleg britanic. Undeva in textul romanesc aparea foarte inofensiv in expresia “cum se face” …  robotelul a considerat traducerea britanica a infamului “cum” si a intervenit rapid. Colegul britanic a fost chemat sa se explice. Dupa circul de rigoare si explicatiile de traducere… ghiciti care a fost urmarea.

Te enerva vreunul prin firma, nici o problema, faceai un mic artificiu, de exemplu “electronic pen is paired” pierdea spatiul dintre pen si is… Cineva trebuia sa dea explicatii. Sau, din eroare de redactare aparea un spatiu in mijlocul lui Essex. O greseala inofensiva, din cauza vitezei, mai ales ca eram si grabiti sa anuntam pe cei din depozitul aflat in Essex county de problemele aparute la camion pe traseu. 

Good lick! ca doar pe tastatura i si u sunt unul langa celelalte…

Si ma opresc aici cu exemplele pentru ca sunt o gramada. 

Dar ce m-a fascinat in permanenta legat de masini, mai ales cele inteligente a fost unul din principiile lui Murphy, cam dur ce e drept - GIGO - garbage in, garbage out…

Hai sa luam de pilda aplicatiile de citit CV-uri. Ca sa nu mai ai atat de multi angajati care sa rasfoiasca tonele de CV-uri au aparut o suma de aplicatii care fac asta pentru noi. Vrei sa ai o sansa la angajare, nici o problema, verifici ce aplicatie au instalat cei la care aplici, apoi cauti pe internet un vanzator al aplicatiei si il intrebi detalii despre cum functioneaza chestia aia. O sa te abureasca cu tot felul de termeni, gen artificial intelligence, heuristic methodology, etc, dar ce te intereseaza este doar “cauta anumite cuvinte cheie” si “frecventa cu care apar in text”.

Bun, apoi citesti ce anume au pus in anuntul de recrutare - vor six sigma, umpli cu texte de gen. Pentru experienta operationala clar stii ce ai de facut. Si tot asa, lista de cuvinte cheie este chiar in anuntul de angajare. Daca folosesti cuvintele care trebuie, suficient de des, robotul va citi si iti va da un scor peste al celorlalti candidati care nu nu stiu cum functioneaza inteligenta artificiala. De exemplu se cere experienta in sales si tu esti bata dar vrei sa fii chemat la interviu, spui pe acolo la fiecare paragraf ca ai colaborat cu echipa de sales.

Nu ai pregatire in vreun domeniu dar se cere, pui la Education ca ai inceput cursurile de “lean manufacturing”. Daca redactezi cum trebuie, robotelul va intelege ca ai facut si scoala aia.

Cam ca robotul programat sa zica nu. Vine primul si intreaba “am voie sa fumez in incinta?” Robotul raspunde “nu”, vine al doilea si intreaba “am voie sa beau in incinta?”, robotul insista cu “nu” la care al treilea intreaba lejer “te superi daca fumez, beau si fac cam orice imi trece prin cap?”.

Acum, important e ca daca stii niste tips & tricks ai un avantaj. La fel de important este si cat cred cei care angajeaza in jucaria ce le-a fost pusa la dispozitie. 

Cam asta cu inteligenta artificiala. Are limitele ei, ale algoritmilor dupa care gandeste, facuti de mintea celor ce au programat-o. 

Asa cum marii maestrii de sah inca bat computerele, cel putin pentru moment vom fi in stare sa fentam inteligenta artificiala. 

Dar nu pentru mult timp. Pentru ca asa cum spunea tot Murphy, numarul desteptilor pe pamant creste in timp ce cantitatea de inteligenta ramane constanta. 

Scurtaturile Pandorei

Nici nu stiu daca sa ma distreze sau sa ma sperie ultimele zile de campanie electorala. In cele din urma confirma ceea ce le spun cursantilor de tehnici de negociere - cele mai multe compromisuri si intelegeri se fac atunci cand timpul s-a scurs, cand deja termele limita sunt pe final sau depasite. Atunci cand nu mai ai timp si trebuie sa faci o alegere, o faci si gata. Atunci cand nu mai ai timp sa influentezi o alegere si esti intr-o forma de disperare pentru atingerea unui obiectiv ajungi sa promiti si luna de pe cer ca sa obtii ceva.

Ce mi se pare oarecum curios este ca oameni cu inteligenta ridicata, trecuti prin viata si prin experiente de tot felul continua sa creada in vanzatorii de iluzii si promisiunile lor. Continua sa spere chiar si dupa ce devine evident ca au cumparat un produs defect.

Admit ca am cazut si eu de multe ori in pacatul asta. De prea multe ori. E greu de descris efectul asta de cutie a Pandorei, cand toti incepem sa speram la minuni. Sau tot ce ne ramane este sa credem in ceva ce nu controlam cum trebuie si sa ne rugam pentru o minune.

Daca in scop electoral fenomenul apare tot la patru ani devine interesant efectul asta in business. 

Atunci cand lucrurile incep sa mearga prost sau cand presiunea de la stapanire devine prea mare apare acelasi fenomen. Atat ca daca in zona electorala un candidat si cei din jurul lui se lupta sa convinga un numar de alegatori sa creada in el, in business e putin diferit, sefii isi aleg subalternii. Si au o suma de criterii de alegere, toti spunand ca sunt interesati de performanta.

Ei bine, aici apare iar partea de discurs si de promisiuni. Candidatul cu cele mai mari sanse de a fi ales este cel ce lasa cea mai buna impresie. Iar impresia pe care o face tine de performante din trecut, de modul lui de a se vinde si a promite rezolvare si solutii la toate problemele pe care le are cel ce angajeaza.

Apoi, exact ca in politica. Cand alegerea e ok, apare si performanta. Daca nu, incep scuzele si acuzele, tapii ispasitori care habar nu aveau ca sunt vinovati de ceva, o intreaga nebunie.

Exista insa o diferenta. 

In politica, exista un candidat pe job care isi pazeste scaunul. Acest candidat arata ce a facut pana acum si promite ce o sa faca. Ei bine, oamenii au foarte clar imaginea a ceea ce a facut si cum a interactionat cu ei. Ceilalti candidati doar promit! Ei pot sa spuna ce altceva au mai facut in viata, dar nu au inca un istoric.

Generic vorbind, cel ce a avut conducerea are prima sansa daca a facut lucruri bune. Dar este puternic penalizat in caz contrar.

Contracandidatii insa au de partea lor greselile pe care detinatorul pozitiei le-a facut. Pentru ca este imposibil sa nu faci greseli. Mai au si avantajul ca pot promite orice, nu poti spune ca nu se poate pana nu ii lasi sa incerce. Si mai au un avantaj in cazul in care castiga, cel putin jumate de an dupa instalare se pot plange de “greaua mostenire”, de problemele lasata de cel de dinainte.

Chiar si cand challengerul spune “uite ce greseli a facut, uite ce solutii am la greselile lui, pentru ca stiu tot despre subiectul xxx”, imediat ce a castigat incepe sa se vaite “vai ce mostenire grea”, este aproape imposibil sa reparam dupa el.

Bine mai, pai nu te-am votat pentru ca ne spuneai ca ai solutii? Acuma vii si spui ca trebuie sa cercetezi, sa faci studii ca sa te lamuresti ce ai de facut?

Spuneam ca aici e diferenta in business. 

Ei bine, in cazul asta nu exista candidatul care a ocupat pana acum postul. Daca firma a inceput sa caute candidati este clar ca cel de pe job a pierdut deja alegerile, sau a renuntat. Chiar daca poate e mai bun in comparatie cu pretendentii la scaunul lui.

Candidatii din acest caz pot avea niste informatii din interior, nu intotdeauna cele mai bune. Sau deloc. Acele informatii le pot da sansa sa promita mai bine decat altii. La interviu, adica un fel de campanie electorala de dimensiuni mai mici, candidatii arata ce au facut pe unde au mai lucrat si incearca sa prezinte o imagine cat mai buna care sta ca o promisiune pentru ce urmeaza sa faca. Vin cu referinte, au de partea lor pe unii gata sa jure ca sunt buni.  

Daca sunt doriti, firma le va prezenta o poza minunata asupra ceea ce ii asteapta daca vor primi postul. Te si intrebi, daca toate sunt bune si frumoase, daca nu au probleme, oare de ce au nevoie de cineva pe acolo care sa vina si sa nu aibe mare lucru de facut?

Ideea e ca in business, nu asteapta nimeni sa se termine un mandat. Daca diferenta intre ce se doreste si ce se primeste e prea mare, procesul electoral reincepe mult mai repede. Aici candidatul trebuie sa isi faca temele bine, pentru ca in cazul in care nu mai este dorit va fi debarcat fara prea multe fasoane. 

Si de fapt asta este diferenta principala intre administratia publica si business. Pentru ca in administratie, daca diferenta intre promisiuni si rezultate este mare cei ce au ales trebuie sa traiasca cu alegerea lor macar patru ani.  

Oh da, exista si in business capacitatea candidatului de a se flexa pe "greaua mostenire" si a gasi tapi ispasitori. Isi va prelungi perioada de timp pe scaunul in care a fost pus. Iar daca cei ce au ales prost candidatul nu se prind de alegerea lor, sau chiar ei sunt o alegere proasta a altora, rezultatul va fi destul de urat, poate duce chiar la disparitia business-ului. Asta e o diferenta dureroasa intre business si administratie. 

Dar cum spuneam, totul este o negociere. In ambele cazuri, candidatii si cei ce ii aleg negociaza. Unii promit rezultate iar ceilalti spera la ele. Cu cat nevoia unui acord este mai mare cu atat se fac mai multe compromisuri in ceea ce inseamna capacitatea candidatului de a isi respecta promisiunile dar si a celor ce fac alegeri in a atinge obiectivele propuse. 

Ei bine, in ambele cazuri este important ca atunci cand faci o alegere sa ai cele mai bune informatii. Candidatii care isi lustruiesc prea mult imaginea in ideea de a fi alesi vor descoperi ce repede se duce stralucirea acelei imagini o data ce trebuie sa faca ce au promis. Cei ce aleg vor descoperi la randul lor ce dureros este sa alegi fara sa ai toate informatiile de partea ta si cat de greu este sa convietuiesti cu cineva care se potriveste ca nuca in perete cu comunitatea respectiva, indiferent ca e de business sau administratie. Pentru o perioada de timp, toti incearca sa gaseasca scuze alegerilor proaste si sa traiasca cu ele. Dar asta nu dureaza.

Si cu toate astea, nimeni nu invata nimic din povestea vechilor greci cand Pandora a inchis in cutie speranta. Ei bine, eu cred ca Pandora stia foarte bine ce a facut, pentru ca speranta intr-o minune ne face sa alegem, sa negociem fara a avea toate informatiile necesare. 

Speranta unui castig rapid este aceeasi emotie care ii face pe unii sa isi piarda toti banii in jocuri de noroc. Si ii pierd in fata altora care stiu foarte bine cum sa faca jocurile si care evident castiga de fiecare data. 

Dar vezi, chiar daca Pandora a lasat-o incuiata in cutie noi stim o gramada de scurtaturi ca sa ajungem la ea. Si cum zice proverbul, speranta moare ultima. Afurist de emotionali mai suntem.

manciurian candidate...

Cu ceva vreme in urma am urmat ceva cursuri de marketing. Am doua hartii care spun ca ar trebui sa nu fiu strain de povestea asta… Un certificat la o prestigioasa scoala britanica cu invatamant la distanta si o diploma la o alta.

Cred ca aici e problema… ambele hartii vorbesc despre chestii care descriu o alta tara, nu Romania.

Fandositii aia m-au pus sa invat tot felul de prostii despre ce inseamna studiul pietei, despre concurenta, produsul pe care il pun pe piata si mai ales despre planul de comunicare care apoi se transforma in campania de promovare, cu reclame si toate cele. Adicatelea, cum afla lumea ce produs misto am eu si cat e de diferit si de destept e fata de al altora.

Si m-am trezit in plina campanie electorala intr-un moment in care schimbarea de generatii dar si legislatia a dat cu cei mai multi de toti peretii.

Ne dam un pas inapoi si descoperim ca si functiile politice sunt “o piata”. O piata pe care produsul este candidatul si ideile lui. Partidele din spatele candidatilor sunt un fel de firme care isi vand produsele. Iar planul de comunicare este chiar campania.

Ziceam ca suntem la un moment de schimbare de generatii. Tot ce stiau bunicii si parintii crescuti si educati pe vechiul stil nu mai merge. Ba s-au pus legi care impiedica in campania electorala ceea ce se intampla la orice campanie de promovare clasica pentru produsele din magazine, adica nu mai e voie cu cadou, cu surpriza in punga, cu "pixe, basti si plasi" cum imi placea mie sa spun. Bun si asa, reglementarea a redus din bugete si a impulsionat imaginatia.
Sau nu! 

Pentru ca sistemul a lasat in pace afisele electorale - adica sa vedem si noi moaca celui pe care il votam si eventual sa citim ceva despre el. Un lucru bun este ca a limitat spatiul de promovare la cateva aviziere clar definite. Zic bun pentru ca dupa campanie nici dracu nu mai dezlipea mutrele candidatilor de pe toate gardurile si zidurile. Cumva etic pentru ca ii obliga si pe cei cu bani si pe cei fara sa se limiteze la un anumit buget. Asa ca degeaba ai bani daca nu poti sa iti pui mutra pe toti stalpii.

Si au lasat fluturasii in pace. Ei bine, cu fluturasii astia am eu o problema. Cumva cei care se ocupa de campanie au o idee fixa cum ca trebuie ca tot neamul sa primeasca un fluturas din ala ca sa voteze candidatul. Cumva, toti sefii de campanie sunt convinsi ca daca mi-au dat un fluturas o sa votez candidatul lor.

Atat ca… unii mi-au pus fluturasul la stergatorul de la masina parcata in fata casei. Am avut ghinion. Si eu si candidatul. Eu, pentru ca spalasem masina, parbrizul era inca ud, asa ca fluturasul pacii s-a udat iar peste noapte s-a uscat si s-a lipit de parbriz mai rau ca o amenda de parcare. Dimineata cand sa duc mostenitoarea familiei la scoala a trebuit mai intai sa razuiesc mutra candidatului de pe parbriz. Nu reproduc aici ce anume i-am urat lui si celor din trupa lui de campanie. Mai ales ca a trebuit sa mai investesc si niste servetele cu alcool ca sa il dau jos de tot de pe geamul masinii. Oare ce o fi fost in capul lor cand au instruit voluntarii sa faca asa ceva? Sau in capul voluntarilor? Ca poate si daca imi placea omul, dupa faza cu parbrizul m-am enervat suficient cat sa ma intreb cat o fi de destept ca sa imi conduca satul.

In paralel, un amic era infuriat pe alta echipa de voluntari. Omul e un pedant si un meticulos si mare gradinar. Gazonul lui e tuns cu forfecuta, gradina lui poate fi exemplu pentru orice parc botanic din lume. Ei bine, cineva i-a aruncat niste fluturasi peste gard, care apoi au fost udati de sistemul de irigatii si s-au transformat intr-o mazga pe gazonul lui impecabil. Nu l-am intrebat cu cine voteaza, dar stiu ce cuvinte alese a avut la adresa celor care i-au atacat gazonul.

Probabil ca cineva ne-a auzit pe mine si pe amic plangandu-ne, asa ca urmatorul fluturas mi-a fost lasat pe pragul de la usa. De doua zile ma distrez calcand pe mutrele candidatilor. Ca la nebunia asta cu covidul sigur nu o sa iau hartia de pe stergatorul de picioare ca sa o duc in casa si sa o pun pe masa. Iar de pe pragul usii nu o citesc, dar o calc in picioare. Cu mutre cu tot!  

Altii, ceva mai disciplinati mi-au lasat textele in posta. Frumos, decent, chiar i-am admirat. Au o singura problema, sunt candidatii din localitatea vecina. Eu locuiesc pe o strada care e si granita dintre cele doua localitati. Asa ca dintr-o problema de geografie locala, s-au straduit degeaba… Oricum, am apreciat ca au folosit cutia de posta spre deosebire de ceilalti. Decent, chiar daca nu ma interesa, macar nu m-au enervat.

Eu am ignorat fituica primita in posta, dar junioara familiei s-a pus sa o citeasca. Si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii - de ex - cum se poate ca principalul candidat a urmat cursurile la vreo trei universitati intr-un interval de timp foarte scurt, foarte scurt! Cum ea stia ca facultatea dureaza cam cinci ani, intrebarea fireasca a fost “l-au dat afara de peste tot?”. Asta ca sa nu intru in alte detalii mai picante, despre alte texte care trebuiau sa il ridice pe om in slavi dar ieseau tot pe invers. Ma intrebam, oare cei care au compus mesajul chiar au ales publicul tinta doar dintre cei ce inteleg diferenta intre diploma de baza si alte cursuri (ca sa ma dau exemplu, diploma de marketing a fost obtinuta intr-un an de curs, incomparabil mai repede fata de cea de inginer care mi-a omorat ficatul pe vreo cinci ani de studentie). Pentru ca cei ce nu si-au batut capul cu ceea ce se intampla dupa bacalaureat s-ar putea sa nu prea inteleaga niste chestii.

In fine, ca sa ajung la o concluzie, cumva, cineva a instruit pe cei cu reclama sa ne bombardeze cu mutrele candidatilor. Nu stiu pe ce s-a bazat acea indicatie, dar pot sa spun ca nu ma incanta cu nimic faptul ca atunci cand ma uit pe youtube la "ceva" se opreste acel "ceva" ca sa imi bage o reclama. Da, stiu ca reclama imi plateste dreptul de a vedea acel "ceva" gratis, dar de aia tot ma enerveaza si cu atat mai putin ma convinge sa cumpar. Poate sunt eu defect …