Feedback is fifty

 Cica s-a intamplat mai demult ca un executiv nu a reusit sa adune destui pentru trainingul de lucru in echipa si a inclus si femeia de servici. Care s-a dovedit a fi singura atenta la ce spuneau trainerii pe la curs. S-au intors ei acasa dupa weekend si mare le-a fost mirarea cand tanti dupa ce a terminat de maturat si spalat pe jos s-a asezat bosumflata intr-un colt uitandu-se la colegi cu o mutra oarecum iritata. Unul din cei ce au trecut prin hol a intrebat-o de ce nu continua, ce asteapta acolo. La care femeia revoltata i-a raspuns  "astept feedback!!".

Ce asteapta tanti? Feedback? Pai zici ca asteapta autobuzul! 

Ce naiba e feedback asta? Cum se traduce? Am cautat traducerea si pare ca este un cuvant romanesc, exista si in DEX. Am incercat cu DEX pe online si mi-a dat retroactiune. Ei bine, nu prea ma multumeste, pentru ca pentru mine, corporatrist cu state vechi si o gramada de traininguri, feedback inseamna mai mult, inseamna parerea celorlalti legata de o actiune, un serviciu , un produs, etc, inseamna ce cred si mai ales ce declara ei despre acel lucru.

Poate insemna si un semnal de alarma pe care incearca sa ti-l dea referitor la o stare de fapt. De exemplu un motor care incepe sa troncane. Ei bine, motorul da feedback, incearca sa iti atraga atentia ca ceva nu e in regula si ca daca nu repari ce nu e in regula o sa ajungi "an fata pe avari" urmand apoi sa suni dupa ajutor. 

Daca ii dadeai atentie cand a dat feedback, te costa un drum si o reparatie la service, daca ai ignorat acel feedback, te costa o tractare, o reparatie de urgenta, poate mai multe piese de reparat, cert este ca ajungi clar sa platesti mai mult.

Feedback-ul asta e in general gratis, daca ai urechi sa auzi si esti dispus sa asculti. Daca nu iti convine poti plati un specialist sa asculte pentru tine – un mecanic daca troncane motorul sau o firma de sondaje daca urla clientii la tine dar tie tot nu ti-e clar ce vor.

Uite un exemplu din politica, acum noi toti stim niste primari care au surzit la feedback-ul cetatenesc si care au platit cu postul. Cam in genul incepe sa troncane motorul si iti pui doape in urechi ca sa nu il mai auzi. O sa te trezesti la un moment dat ca stai pe loc si nu stii de ce. 

Unii dintre ei ei nu doar ca au ignorat zgomotul neplacut in timpul mandatului, dar s-au si inconjurat cu altii care le susurau in urechi ce le placea sa auda, astfel incat au eliminat orice feedback neplacut. Asta e ca si cum dai muzica mai tare in masina. Ei bine, cand motorul se va opri de tot muzica va continua, dar deja masina sta pe loc si parca nu mai ai nici un chef sa asculti toate odele alea cu aer de manele. Si chiar daca le asculti, tot nu te mai ajuta la nimic.

Desigur ca se vor gasi unii care vor spune "bai, nu ai dreptate, uite am mers cu masina si se auzea un zgomot ciudat, am oprit, am cercetat si aveam o chestie care zdranganea in torpedo-ul masinii". Aha, pai da, tot la trainingurile alea corporatiste ni se spunea ca atunci cand este vorba de comunicare si livrezi un mesaj sau cand preiei feedback exista un zgomot perturbator care influenteaza ambele actiuni.

Pentru asta exista verificari, de cele mai multe ori statistice. Daca zgomotul de fond e generat de factori minori, care nu strica toata masinaria, intr-o zona acceptabila as spune, se poate ignora pentru moment. Eventual se tine sub observatie ca sa descoperi daca nu cumva creste in intensitate. Daca tinandu-l sub observatie descoperi ca tinde sa devina din minoritar majoritar, ar fi bine sa tii cont de el si sa reactionezi. Faptul ca iti pui dopuri in urechi (adica nu ii mai lasi sa vorbeasca cu tine pe aceia de nu iti spun ce vrei sa auzi, sau ii blochezi pe facebook pe cei ce scriu nasolii) sau ca dai muzica mai tare (ca sa auzi doar pe cei care canta pe gustul tau) nu inseamna ca ei dispar. 

Feedback-ul se transforma asa intr-o strutareala, cum sa explic e ca si cand bagi capul in pamant ca sa nu ii vezi sau sa nu auzi pe cei care nu iti plac si incepi sa crezi ca asta ii face sa dispara. Mai intampini si un risc mare, e posibil ca neseriosii astia de dau feedback nasol sa asfalteze acolo unde iti bagi tu de obicei capul in nisip. Cam asa se sinucid si strutii, cand sunt speriati pe beton.

Spuneam ca in general feedback-ul e gratis. Mai ales ala negativ. Imi amintesc ca prin generala tocilarul clasei a pupat o colega si aia i-a pleznit o palma inapoi. Cum s-ar spune i-a dat feedback. Fata avea nevoie de ajutor la teme nu de pupaturi.

Asta nici nu e asa de dureros. Imaginati-va acum un client care vomita in farfurie la restaurant. Asta feedback gratis si dureros. In fine, astea sunt situatii extreme. In general fetele sunt destul de clare cand nu plac un baiat iar clientii de la restaurant se exprima putin diferit, ori nu dau bacsis ori nu mai dau prin restaurant.  Cert e ca daca esti sef de restaurant si vezi ca nu mai da lumea pe la tine si nu intelegi de ce, e cazul sa platesti repede pe cineva de meserie care poate sa iti spuna motivul.

Era o data o reclama la un post de televiziune orientat spre business. Doua practicante a celei mai vechi meserii din lume trageau cu urechea la ce discutau doi tipi intr-o "corporateza" plina de romgleza. Ca sa n-o lungesc, cand ii aude vorbind despre feedback, una din fete le face o propunere - “feedback is fifty”.

Pare ca durutul in fund costa...

 

PS – cand te loveste feedback-ul trebuie sa decizi daca vrei sau nu sa schimbi ceva. Cert este ca daca vrei sa te pupe fata aia din poveste e clar ca trebuie sa vezi ce nu ii place Poate ca e de ajuns sa te speli pe dinti. La fel de bine poti decide ca nu e asa de importanta, asa ca s-o pupe cine vrea si tu vei gasi pe cineva sa te pupe si pe tine.

La fel si cu motorul care troncane, astazi este din nou la moda mersul pe jos, cica e sanatos.

bulgareala... ca e sezonul

Azi avem bataie. Cu bulgari. De apa. Ca in bancurile cu Stefan cel Mare - bre osteni, sa nu va chercheliti prea tare deseara ca maine la pranz avem bataie cu turcii. Asa si noi, vedeti ca maine organizam bataie cu apa. 

Baieti, azi avem bataie! trebuie sa ne organizam, sa ne adunam sa dam jos guvernul. Aduceti pe cine stiti voi, pe cine puteti ca sa fim multi si sa dea bine in poza.

Suna cunoscut?

A inceput dupa revolutie, pentru ca inainte nu era posibil sa te revolti. De cate ori avea o grupare ceva de protestat  si apucau si adunau suporteri in piata mare a oraselor, mai ales la Timisoara si la Bucuresti. Dupa ce se termina protestul marea masa erau trimisi acasa, dar mai mereu ramanea o grupare mica de ei care continua sa protesteze de ceva. Cei mai vizibili erau cei din Bucuresti care se adunau seara de seara in fata Teatrului National Bucuresti si scandau. Au tinut-o asa ani buni. 

Indiferent cine a fost la guvernare s-au tot adunat unii sau altii sa iasa in strada si sa scandeze. Au fost adusi cu autobuzele si organizati de cei ce se ocupau de proteste, sau au venit de buna voie, dupa “putirinta” fiecarui partid sau organizatii civice.

In tot timpul asta am putut remarca niste figuri care au tot sarit in ochi. Niste figuri care se repetau. Apareau cam la toate manifestatiile indiferent de starea vremii si isi cereau ce aveau ei de cerut. Toata lumea ii tolera pentru ca dadeau bine la numar, sa se vada ce de multi sunt cei ce protesteaza. In anume cazuri ii folosea pentru ca scandalul facut de ei atragea atentia. Si toata lumea ii ignora pentru ca parea ca ceea ce vor ei e o mica nebunie.

In timp au invatat sa se organizeze. Au descoperit si ca nu sunt luati in serios de nici unii din cei care se bazau pe ei pe la manifestatii sau adunari civice, adica erau folositi pentru scopurile altora dar cererilor lor ramaneau in aer.

Totul a culminat cu momentul in care poporul satul de a nu fi luat in serios nu s-a prezentat la vot. Iar cei pe care nu ii lua nimeni in serios dar ii folosea pe post de scandalagii la adunari au ajuns in parlament. Cum era cu somnul ratiunii?

Pe de-o parte faptul ca marea masa nu a votat i-a ajutat pe neintelesi la procente. E o chestie care se bazeaza pe statistici - plecand de la ideea ca ai lor au fost disciplinati si s-au dus toti in timp ce baza de calcul a masei de votanti e mica pentru ca ceilalti nu s-au dus. In teorie nu ar fi multi, dar se vor inmulti, pentru ca succesul atrage fani.

E si o chestie de istorie. Daca va intrebati cum au ajuns niste zurbagii sa puna mana pe Germania interbelica tot suparati pe un partid social democrat si plictisiti de neputinta opozantilor… ei bine, aveti modelul in fata voastra.

Cum era cu bataia cu apa? Aaaa a inghetat apa si acum dor bulgarii? Va zicea ala cu bancul sa nu va chercheliti si sa va prezentati?

Sper ca nu am cobit iara…

Cifre...

Mi-am dat cu parerea despre statistica si am ajuns la concluzia ca am devenit un neinteles. Am avut un sentiment ciudat. 

Mi-au zburat gandurile in urma, la generatia bunicilor mei, care nu a avut parte de foarte multa scoala. Pentru generatia lor liceul era deja o performanta iar facultatea era doar pentru savanti. Ei bine, chiar si asa era greu sa ii bati la aritmetica simpla. Chiar si analfabetii din sat stiau sa numere si sa socoteasca. 

Si in felul lor stiau sa calculeze niste procente fara greseala. Hai sa vad vreun bombardier din ziua de azi, cu bac luat la limita cum incearca sa fenteze pe unul din batrani. 

Sa luam de pilda cazanul de tuica de zece vedre. Incearca sa convingi pe unul din generatia bunicilor ca sunt de ajuns prunele dintr-o putina de opt!  Aveau o putere de estimare incredibila care bate orice senzor, astfel incat doar daca aruncau o privire cazanului si deja puteau sa spuna cam cat trebuie sa pui in el.

 

La fel faceau si cu porumbul, cartofii, merele si cam orice produceau sau aveau ei trebuinta in gospodarie. Pentru ei aritmetica simpla se invata la fara frecventa si nu ii putea prosti nimeni nici la socoteli, nici cand era vorba sa estimeze ceva. Chiar si prostul satului era in stare sa numere cate vaci are in ciurda si o facea de zeci de ori pe zi. Iar in regula de trei simpla erau cu masteratul la zi.

Comparand cu generatiile de astazi cand mai toata lumea a trecut printr-un bacalaureat e ciudat ca dupa ce fac oamenii atata scoala, invata matematica mult mai complicata decat cea din batatura batraneasca dar nu le ajuta cu nimic atunci cand ar trebui sa se dea un pas in spate si sa faca niste socoteli simple.

Am vazut pe facebook o cearta intre doi indivizi, unul cu freza misto, ceva masina sport in poza de profil si un caine agresiv. Celalalt avea o poza cu muschi dar fara sa isi arate fata, posibil vreun tocilar care se ascunde in spatele vreunui avatar. Cei doi se certau pe cifrele pandemiei. Frezatul avea o problema cu teoria conspirationista, tocilarul ii explica matematic cum se poate la un R0 (numar de reproducere) de 1.1 sa ajungi de la 15 la 1100 in 45 de zile. Am refacut calculul si da, raspunsul precis este 1093. 

Ei bine, in toata discutia, frezatul, cel care credea in emotii, il acuza pe cel care socotea practic si pragmatic ca este postac si ca ia bani ca sa sperie lumea. 

Nu stiu ce scoala au cei doi ca nu m-am apucat sa fac chiar in halul ala pe detectivul, am fost curios doar de partea principiala a fenomenului. 

O chestie interesanta pe care am desprins-o citind pe Dan Goleman, este ca daca vrei sa te imbogatesti sau sa urci pe scara sociala nu trebuie sa te chinui sa faci ordine in emotiile oamenilor sau sa le explici ca realitatea sta putin altfel pentru ca ai toate sansele sa iei si bataie. Calea corecta este cea a inteligentei emotionale sau sociale. Iei trendul turmei si te faci pastor. La primele semne ca ceva nu e in regula turma trece mai intai prin negare - le va fi greu sa accepte ca s-au fraierit iarasi, apoi prin speranta - las ca poate totusi nu e chiar, ei spera ca lucrurile se vor indrepta. In felul asta, ciobanul are timp sa gaseasca un alt fraier pe care sa il faca vinovat si pe care sa il arate cu degetul atunci cand se va ajunge la dezamagire si frustrare. Daca e destul de bun in manipulare. Altfel, va fi schimbat cu altul.

Descopar ca se naste o noua religie, cea a manipularii maselor, care se foloseste tot de crede si nu cerceta.

Cine incearca sa puna logica si practicalitate in lucruri va fi maturat de hoarda celor convinsi de vreo idee. In general hoarda va prefera scurtatura. E destul sa creada ca se va imbogati sau ca va trai mult daca isi cumpara loc in biserica. Pai e mult mai simplu decat sa muncesti sau sa faci sport si sa te stradui sa traiesti sanatos, nu?

Intr-un fel sau altul as denumi asta fenomenul Cassandra. Pentru cine nu stie, Cassandra era fiica regelui Priam din Troia. Avea darul profetiei, dar din ceva conflict cu zeii era blestemata sa nu fie crezuta. Asa ca desi Cassandra i-a avertizat pe cei din cetate, pentru ca dadea vesti proaste nu doar ca au ignorat-o dar erau pregatiti sa ii ia si gatul! Le strica zenul si wellbeing-ul cu prostiile ei.

La fel si azi, cum incearca vreunul sa zica “aveti bai grija ca e groasa” se trezeste luat la injuraturi si cu capul spart pentru ca da vesti proaste. Drept e ca la capitolul comunicare suntem tot cam prin aceeasi vreme cu Razboiul Troiei.

Revenind la cifre imi dau seama cat de greu sunt de perceput pentru publicul larg. Adica ce e aia mah 10 infectati la mie? Mai nimic!  Si mai fac si forme usoare. 

Asa e, atat ca 10 la mie inseamna 100 la 10000, un catun mic intr-o comuna foarte mare.

Sa incerc altfel, daca doar 1 la mie ajunge la terapie intensiva, inseamna ca la 10000 de locuitori ai nevoie de 10 paturi. 

Aici este de fapt problema.  Pentru ca nimeni nu a explicat hoardei - dragilor, saloanele de terapie intensiva au fost dimensionate in functie de necesarul si de numarul de cazuri cu care ne-am confruntat in trecut. Apoi am dublat cifra asta. O doamna doctor spunea la televizor ceva de genul avem 16 paturi si rar am ajuns sa folosim 8 din ele in ultimii 5-10 ani. Adica erau destule pana sa dea covidu.

Toti urla ca de ce nu sunt mai multe. Pai si care ar fi fost justificarea in fata DNA daca ar fi dublat cineva numarul de paturi de terapie intensiva in noiembrie 2019 cand mai mult de jumatate din ele stateau goale?

Ca dupa februarie 2020 a inceput toata lumea sa ceara asa ceva, nu se mai gasesc, s-au scumpit pentru ca au devenit marfa ceruta, etc… e deja alta poveste. 

Intre timp sunt mai multe dar poporul din cetate si-a pierdut rabdarea. Cum ziceau romanii da-le paine si circ. Ei bine incepe sa se cam termine painea si acum se exagereaza cu circul.

Daca ma gandesc la povestea despre Cutia Pandorei, care spune ca speranta a ramas in cutie, ma gandesc sa le dau dreptate celor care cred sincer si naiv ca Romania este pamantul ales de zei. Atat ca as zice ca Romania este de fapt cutia aia din poveste. Pentru ca nimeni nu traieste cu mai multa speranta ca romanii.

Daca le spui ca doar 1 la mie face forme grave, toti vor spera ca ala cu ghinion, amaratul sa nu fie el. Daca trece suficient timp de la anunt, vor renunta la reguli si la protectie pentru ca e clar ca ala 1 a fost identificat si gata, nu va mai fi si al doilea. E de neconceput sa fie 3 din mia noastra si alte trei mii sa nu aibe probleme. La fel cum e de neconceput ca dupa o vreme sa fie 2 la mie. Ce naiba, ne bazam pe acel 1 la mie, dar na… nici 2 nu este chiar asa de mare, nu?

Noi facem asa la orice. Ai nostri nu calca regulile cu speranta ca nu vor fi prinsi, pentru aia se rezolva cu un telefon, o suma, ceva acolo. Ai nostri cand calca regulie au o convingere ciudata ca nimic rau nu se poate intampla. Pentru bombardierii nostri sa tragi o remorca de zece tone cu un cablu dimensionat pentru doua e ceva normal. Stiu ei ca merge. Daca se rupe cablul vor fi socati! Prima reactie e ca i-a mintit ala de a vandut cablu, ca doar era cablu din Germania, de ala bun. Ce daca scrie pe el doua tone? Pai si cat poate sa aibe remorca?

Dar cine se mai incurca astazi cu niste cifre? Pai ce suntem telefoniste? Alea lucrau cu cifre, dadeau telefoane…

Astea sunt de vina! Telefoanele! Au toate calculatoare. Batranii se chinuiau sa socoteasca, asa intelegeau cifrele. Generatia de astazi scoate repede telefonul, face socotelile pe calculatorul din telefon si gata. Nu reusesc sa calculeze nici TVA-ul, sau din cei ce o fac nici macar nu inteleg de ce asa si nu invers. 

Le dau naibii de cifre, imi caut repede o poveste si ma apuc sa intind mana… poate ma lipesc de vreo turma…

banii sau viata...

Imi incep de fiecare data cursurile de negociere cu ceea ce consider eu ca este principiul de baza al negocierii - nimeni nu negociaza daca nu este afectat. 

Si prin afectat inteleg ca poate sa piarda ceva sau sa castige ceva. Cumva, de cele mai multe ori oamenii sunt mult mai receptivi la pierderi, la riscul de a pierde lucruri sau bani, de a pierde o pozitie in societate si sa nu uitam riscul de a pierde pe cineva drag sau chiar propria viata. Asa ca asta le spun la toti, ca sa ajungeti sa negociati ceva trebuie sa descoperiti ce anume il afecteaza pe celalalt. Altfel nu va sta cu voi la discutii.

Pe bune acum, cine isi pierde vremea cu ceva total lipsit de interes, poate unii asa mai politicosi sa te asculte, o vreme, caz in care as spune ca negociaza doar timp pierdut. 

Hai sa ne uitam ce se intampla pe afara. Lumea e divizata in functie de modul in care e afectata de pandemie. Sunt cei care pana acum au scapat sau poate au facut forme atat de usoare ca nici nu le-a dat prin cap vreo secunda ca ar fi putut avea virusul. Sunt cei mai vocali negociatori pentru joburile lor, pentru afacerile lor! E normal, pe ei restrictiile datorate pandemiei le afecteaza sursa de venit. Si ca atare ei asta negociaza acum, banii - prezenti sau viitori. Mai sunt si cei ce se opun mastii. Sunt cei ce negociaza puterea autoritatii. Sau lipsa ei, pentru ca nu imi imaginez cineva traind in vreo dictatura de vreun fel sa faca pe nebunul impotriva regulilor.

Daca ar fi sa luam ipotetic un esantion de oamenii sanatosi cu conditie fizica buna, cu joburi liberale afectate de pandemie si carantina si sa testam ce aud din tot ce se spune despre infectia cu Sars-Cov-2 ce credeti ca am obtine? Hmm eu zic ca vor auzi doar ceva de genul  bzzzz- covid - bzzzzz - seamana cu o raceala/gripa usoara - bzzzz - masca - bzzzzzz - carantina - amenzi! Nu se vad in postura de a ajunge pe un pat la terapie intensiva si cum nu sunt afectati nici nu vor sa auda de asa ceva. Asa ca in urechea lor este un imens bazait deranjant despre covid, din care mai scapa cate ceva despre carantina sau amenda - ceva ce ii poate afecta financiar sau social. Asta ii doare! In rest, e o forma de comunicare searbada, care le bazaie ceva pe la ureche si care in mod cert o sa le creasca doar iritarea. Vor auzi doar ca amenzi in valoare de xxx mii lei, afaceri inchise care duc la pierderi de xxx mii de mii de lei. Pentru ca nu li se spune ca zzz indivizi prinsi ca nu au respectat legea au generat un potential de zzz imbolnaviri si asta duce la un scenariu de restrictii mai mari care sa le afecteze afacerile. Nici macar nu sunt in stare sa spuna ce costuri genereaza acest numar de bolnavi pentru care se consuma resurse mult mai mari decat media pe ultimii treizeci de ani. Poate asa ar intelege ca din banii de amenzi pentru nerespectarea regulilor autoritatile ar putea acoperi din costurile cu salvarea celor in necaz. Mda… din pacate lipsa unor specialisti in comunicare negocierea se poarta intr-o zona cinica, a acelor experti care dupa ce au studiat pandemia au ajuns la concluzia ca daca ai noroc scapi. 

In vanzari exista acel concept de calificare a cumparatorului. Acum imaginati-va un cuplu tanar care locuieste intr-un orasel de munte si isi cauta garsoniera pe buget modest. Incercati sa le vindeti un yacht care costa triplu fata de bugetul lor de garsoniera. Nici macar nu vor mima interesul…

Cu totul diferit daca le oferiti joburi pe yachtul ala la salarii babane plus masa si cazare! Hmmm… adica dupa un an pe yacht ar putea lua un trei camere? Si mai au si un job fain, sa vada lumea de pe mare?

Si imaginati-va ca accepta jobul pe yacht, ca duc o viata faina, in cea mai mare parte a timpului proprietarul yachtului lipseste, asa ca au parte de plaja, cluburi, huzur si salarii faine. Doar ca intr-o zi li se cere sa mute yachtul in alt port si ii prinde furtuna pe mare. Si yachtul ajunge sa se scufunde iar cuplul nostru pluteste pe o barca de salvare si spera sa vina cineva dupa ei.

Deja e alta discutie. Deja incep sa planga dupa orasul lor de munte, cu micul parau unde nu poti sa scufunzi nici macar un lighean.

Da, asta se intampla atunci cand te loveste necazul. 

Imi amintesc ca pe vremurile de dinainte de democratie am mers cu masina cu un mare barosan din armata de la Constanta la Bucuresti. Nu stiu ce balarii de peste stricat i-or fi dat aia la masa de pranz, dar marele general a incercat toate tufele de pe marginea drumului. Va reamintesc, era inainte de revolutie, nu tu autostrada, nu benzinarii si nici parcari cu toalete. Nici hartie igienica nu aveam la noi, se stergea ala cu bucati din “Drapelul rosu” si “Scanteia”, vai de hemoroizii lui. Deja de pe la Fetesti, bietul om avea o mutra sfarsita, era tras la fata, din muntele de om ajunsese o stafie. El care daca dadea un ordin se lesinau trei regimente si cinci batalioane, ajunsese mai rau ca o sperietoare.

Cum ar spune americanii, from Hero to zero dintr-o diaree.

Oare daca as fi avut la mine niste furazolidon, saprosan ceva, cat ar fi fost dispus sa imi dea pe el? Cum arata negocierea aia?

Oare cuplul din povestea mea imaginara si-ar fi dat toti banii stransi ca sa se vada pe mal in siguranta?

As aminti si de Steve Jobs care apare in poza aia de final ca o umbra de om pentru care toti banii din lume nu au fost suficienti. Si cred ca avea destui dar de aia tot nu au ajutat ca sa isi mai cumpere niste zile.

Cam pe aici am vrut sa ajung cu discutia mea despre negociere, atunci cand omul realizeaza ca este afectat si este dispus sa se aseze la maza de negociere. Cat timp nu este afectat… nu ii pasa, nu ai cum sa il convingi. 

Cam asta se intampla cu cei care au avut ghinionul unor forme grave din acea “o raceala”. Cei ai caror plamani au cedat si pentru care aparatele de ventilatie nu fac fata iar aportul suplimentar de oxigen nu ajunge. Sunt cei ce ajung sa se uite in urma, sa incerce sa inteleaga ce anume au facut gresit, sunt cei ce ar face lucrurile altfel. Care ar regandi purtatul de masca, ar inchide afacerea pentru o perioada limitata de timp, ar da poate implementa poate reguli mai stricte decat autoritatile. Ar face multe ca sa mai poata sa traiasca.

Din pacate, e foarte greu sa ii explici cuiva care a facut o forma usoara sau nu a facut deloc cum e sa negociezi cu viata ta. Unii din cei care isi negociaza viata din zona de terapie intensiva sunt fosti eroi care faceau misto de pandemie si s-au expus mai mult decat organismul lor era capabil sa accepte. 

Cam in orice film american de actiune apare musai omul cel rau, personajul ala negativ de ii chinuia pe toti si care ajunge spre final in pozitia de a fi la randul lui victima. Si cam toate filmele merg pe acelasi tipar in care capcaunul se taraste pe jos, se milogeste in ultimul hal pentru viata lui. Asta dupa ce a schingiut si omorat pe toti cei intalniti in cale, cei mai multi nevinovati.

Si exact ca in filmele alea pe langa eroii negativi, gasim la terapie intensiva si o suma de nevinovati care se lupta pentru viata lor, multi dintre ei avand doar nesansa sa se fi intalnit pe undeva cu vreunul care si-a bagat ceva in ele de reguli.

O alta forma de negociere, cu un virus malefic care habar nu are ce sunt banii si nu tine cont de pozitia sociala. A luat deja pe multi si nu pare sa se opreasca. Se va opri cand schemele de tratament si de vaccinare vor fi mai tari ca el.

As incerca sa le spun cate ceva si celor ce gandesc planurile de comunicare apropos de pandemie si care nu inteleg sau nu realizeaza ca acum isi negociaza viitorul politic. Putin probabil sa asculte de unul ca mine acum, pentru ca nici macar nu realizeaza cat sunt de afectati. 

Mai stiu un primar cu mare expertiza in comunicare care nu asculta de nimeni si care a fost trimis acasa. Probabil ca pandemia va mai trimite si pe altii la plimbare. 

Pentru ca intr-un fel sau altul oamenii vor fi afectati - unii financiar, altii social. Indiferent care din cele doua ii va impacta, ei vor reactiona, ca in orice negociere. Pentru ca nu li s-a explicat clar cum vor fi afectati de nerespectarea unor reguli, pentru ca nu au fost educati sa devina aliati, ajung sa fie afectati si sa negocieze opozitie din pozitii de forta din cauza pierderilor pe care le inregistreaza.

Pentru altii negocierea se termina la terapie intensiva. Si in cazul lor vor cauta vinovati si vor da vina preponderent pe cei ce nu au reusit sa ii salveze, sa impuna reguli, sa puna la punct un plan de sanatate cu suficiente paturi si medicamente. 

Sau cu miracole.

Iar fara miracole… cum spuneam from hero to zero…

Efectul de "perversa"

 Nu stiu cati au vazut si isi mai amintesc de un interviu ramas celebru dupa o cafteala intre golani pe strada Rahova in Bucuresti (apare pe youtube ca si perversa de la Tg Ocna), cert e ca tipul din interviu a avut un comentariu celebru “m-au atacat, m-au lovit cu bata, le-am luat bata si le-am dat si eu cateva inapoi… apoi au chemat politia … pai bine nene ori suntem golani ori nu mai suntem!” 

In cele din urma e o problema de etica, chiar si la golani.

As spune chiar ca golanul a dat dovada de un bun simt biblic. Undeva prin Biblie e o pilda in care Isus apare ca aparator al unei pacatoase ce urma sa fie lapidata cu pietre, moment in care Mesia ar fi spus ceva de genul “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, in ideea ca cei care au pacate sa se astepte la un tratament similar atunci cand pacatele lor vor iesi la iveala. In povestea biblica nu da nimeni cu piatra, semn ca au inteles mesajul si si-au recunoscut pacatele.

Aceeasi pilda din doua lumi total diferite. Si m-as intoarce la punctul de vedere golanesc “erau doi, adica aveau avantaj, au sarit la bataie, au dat primii, m-au ranit, dar cand i-am cotonogit eu pe ei au chemat repede politia!”

E drept ca omul nostru ar fi trebuit sa cheme politia si nu sa isi faca singur dreptate, dar … in acelasi timp daca o luam cronologic si ne gandim si la impactul emotional de moment, nu l-as putea acuza prea tare ca i-a luat pe aia la poceala. Ca poate nu mai apuca sa cheme pe nimeni. Si ca in povestea biblica, daca nu dadeau aia cu bata nu si-o luau inapoi.

Si ma uit astazi la lumea politica. Vad o sumedenie de mesaje in care unii ii porcaie la greu pe ceilalti. Ca si in cazul golanului cei atacati incep sa dea inapoi. Cat adevar sunt in mesajele alea… e greu de spus. Cert este ca asa cum ne zice proverbul ala cu paiul din ochiul celuilalt si barna din ochiul propriu, de cele mai multe ori contra-atacul se foloseste de faptul ca cei care au dat primii cu piatra pot fi loviti cam de aceleasi pietre.

Am vazut cum e facut pilaf cate un politician pentru averea pe care o are din contracte cu statul. In maxim o saptamana vine piatra inapoi peste gard si descoperim ca si cel de a aruncat primul sufera cam de acelasi pacat. Ca incepe sa justifice cum contractele lui cu statul sunt transparente, de bun simt, etc… doar ale pacatosului celalalt sun oneroase… ne lasa reci pe noi astia care nu beneficiem de asa ceva. Daca nu suntem partinici si nu sustinem din vreo convingere una din parti avem un gust amar cand nu vedem care e diferenta fata de baiatul ala din Rahovei.

Undeva in trecutul meu m-a mancat in fund sa invat despre marketing si chiar am doua diplome in domeniu care atesta ca am luat si examenele. Am invatat printre altele si despre promovare sau “advertising” (pe corporateza). Si un capitol fain din partea de promovare a fost despre riscul de a compara produsul tau cu cel al concurentei. Legenda spuna ca “long time ago in the american galaxy” cei de la Pepsi au dat cu pietre in Coca-cola cu niste reclame destul de nasparlii care promovau ideea ca produsul challengerului (Pepsi) e mai bun decat al celor de pe primul loc (Coca). Ba se tinea unul de nas cand mirosea Coca-Cola in timp ce se parfuma cu Pepsi-Cola, ba au aparut mesaje subversive care faceau din Coca-Cola un foarte bun detergent de buda, etc.. Asa ca cei din Atlanta au reactionat. Dur! Acolo unde produsele erau foarte similare aparea un cumparator care nu mai gasea Coca-cola in magazin si folosea Pepsi ca sa curete buda si concluzia era ca nici macar pentru asta nu era la fel de bun. Sau cum parfumul de Pepsi atragea mustele… si stim toti pe ce se aseaza mustele… 

Ce mai la deal la vale… Pepsi a iesit sifonat rau de tot din aceasta perversa initiativa, iar marketerii au invatat ca trebuie sa promoveze ce are mai bun produsul lor si sa lase mai usor criticatul produselor concurente. Iar daca astazi mai apare vreunul care nu respecta regula… e doar o chestie de timp pana cand o incaseaza.

Ei bine, mai am o pasiune, se numeste Sun Tzu si in a lui “Arta Razboiului” printre alte chestii destepte omul zice ca sa duci doar un razboi la un moment dat, sa nu iti risipesti resursele pe mai multe fronturi pentru ca ti se vor uni inamicii impotriva ta. Unul din cei ce a ratat invatamintele lui Sun Tzu a fost der Fuhrer, care si-a luat-o zdravan pe final. A reusit o mare performanta, sa se bata si cu capitalismul si cu comunismul in acelasi timp. 

Dupa toate exemplele astea, surpriza… cum deschid facebook - ca acolo e terenul preferat de joaca al tuturor celor care se plictisesc, ce descopar - cei de arunca primii cu pietre dau in tot ce prind. Apoi tot ei se supara ca primesc cea mai mare parte din pietre peste gard inapoi.

Am remarcat ca multi dintre ei sunt aparent oameni instruiti si dusi la scoala, dar asta nu ii protejeaza impotriva cate unei lopeti de rahat aruncata inapoi de cate unul care nu are nici multa scoala, nici minte si nici scrupule, dar care are destul timp si mai ales argumente ca sa se apere. Si nici nu il poti condamna pe asta de se apara, ca doar nu o sa stea doar ca sa o incaseze. Plus ca are si argumente “biblice” sau golanesti - omul chiar nu poate accepta ca doar el sa pice de fraier cand si cel ce a pornit lupta e cam in aceeasi oala.

Pentru spectatori e ori un show grotesc ori distractie. Cert este ca de la un anume punct  ajungem sa ii dam dreptate lui Mark Twain care zice ca sa nu starnesti un prost si sa nu te certi cu el, te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta.

Daca tot l-am exemplificat, am fost “apostat” de baiatul la Tg Ocna, a zis sa nu uit ca cine seamana vant… culege furtuna.  

Eu tot sper ca cine ma citeste sa creada ca despre ceilalti e vorba, ar fi asa un disclaimer - persoanele care citesc prostiile scrise de mine sunt excluse.

Castraveti babo!

 Un politician de top a fost pozat fara masca intr-un restaurant. Nu conteza culoarea politica pentru ca in situatii similare si ceilalti politicieni de top au reactionat la fel. Eu de altceva ma leg, de comentariul omului, care a fost in cel mai romanesc stil cu putinta “doar 5 minute am stat fara masca…”  Apoi cei din restaurant au despartit apele, mesele, au adus mastile, etc… De fapt problema nu e ca nu am respectat o regula, ci ca au venit nenorocitii astia sa ne amendeze, sa ne haituiasca politic. Am vazut aceesi reactie si la altii inaintea lui, la cei din partidul advers carora el le cerea capul cu alta ocazie pentru o greseala similara. Deci... toti la fel.

Ca sa nu imi pierd ideea, enervant e ca nu a incercat nici macar o secunda sa recunoasca vreo greseala, sau sa incerce sa se scuze pentru actul in sine. Pentru mintea lui ce mare scofala ca a calcat o regula si a fost prins? Ca doar merge si asa… Iar cand i s-au cerut explicatii am descoperit ca de fapt supararea ii venea din faptul ca cineva l-a vanat ca sa fie prins si l-a penalizat. Nu a pus problema ca daca nu gresea nu putea fi prins.

Nu am nimic cu el personal si nici cu concurentii lui, eu am o problema de principiu, pentru ca este vorba de un formator de opinie, un leader de grup, care daca se poarta asa, daca vine cu atitudinea asta macho atunci automat ii incurajeaza si pe altii. Si cine mai sta dupa vorba aia … ca sa faci ce zice popa nu ce face el… acum toti imita popa.

Sa ma mai mire ca avem noi bancul ala cu babele surde “-Buna ziua babo! - Castraveti drago!”

Ma uit pe retelele de socializare si regasesc dialogul cam peste tot.

Vine cate un medic si spune, trebuie sa purtati masca – brusc o suta de comentarii – virusul nu exista, ne mint, e dictatura, ne pierdem drepturile civice, vor sa ne impuna vaccin, am platit cotizatia de sanatate… a naibii botnita imi strica rujul...

Mesajul era ca masca te protejeaza de virus, e demonstrat, au scazut la modul general toate infectiile de natura respiratorie nu doar cele legate de covid, iar anul asta cei ce au alergii au facut forme mult mai usoare.

Medicul insista – trebuie sa va spalati pe maini ca sa va protejati de virus – iar se umple de comentarii care urla – nu vrem vaccin, nu mai impuneti controlul populatiei, ne fura medicii, mint ca nu mai e loc in spital…

Ba nebunilor, v-a zis sa va spalati pe maini! Cu apa si sapun! Igiena elementara… chiar va place sa va puta mainile?

 

Daca medicul are proasta inspiratie sa insiste si cu distantarea fizica, ca deh… merge virusul ala prin aer… sa te tii! Brusc expertiza sociala reactioneaza – medicii sunt spagari, sistemul este corupt, spitalul e gol! 

Si daca ar fi spitalul gol de ce e musai sa va inghesuiti? Vreti sa verificati pe pielea voastra daca e gol sau nu? 

Ati putea sa respectati o distanta minima elementara si fara virus, pe bune acum, e vorba de spatiul personal al fiecaruia dintre noi.

Cum adica nu avem voie in birt si pe intuneric? De unde stie virusul sa ne caute acolo. De fapt, medicii incearca sa spuna - ca in spatii inchise, neaerisite exista riscul cresterii concentratiei de virusi - automat risc de infectie crescut, ca la zgomot puternic avem tendinta sa ridicam vocea, deci sa aruncam si mai departe cu ce avem prin gura, daca avem, iar ca in lipsa razelor UV care apar doar ziua, virusul ramane intr-o concentratie mai mare in aer chiar si pe afara.

 

Dar toti stiu ca astea sunt baliverne, si ca e o mare smecherie, ca medicii primesc banii cu nemiluita ca sa declare covid peste tot (de unde o avea Bill Gates atatia bani? o fi imprumutat de la Soros?). In timpul asta medicii care sunt in prima linie sunt coplesiti. Nu mai fac fata. Da, nici DSP nu face fata, nu a fost gandit, nu a fost pregatit sa poata sa faca fata unei ample actiuni de anchete epidemiologice, nu are uneltele necesare, bazele de date, nu are ajutorul celorlalte structuri, care se misca dupa cum le sunt sefii. Care mai pregatiti si mai organizati, care doar orgoliosi, care total incompetenti pentru functia ocupata. 

 

Dar sa nu uit de ideea initiala. Imi amintesc despre un training de comunicare in care un profesor brazilian ne spunea ca cea mai mare parte din populatie nu asculta ca sa inteleaga ci ca sa replice. Daca nu are ce sa spuna inapoi, atunci se baga in seama schimband subiectul. In contextul asta sunt foarte multi care vor sa iasa in evidenta, pentru ca da, de ce sa taca din gura si sa riste sa fie luat de prosti, mai bine se exprima si inlatura orice dubiu.

 

Unele televiziuni au incercat sa arate comparativ ce masuri se iau prin alte tari. Brusc corul atotstiutor de pe retelele de socializare reactionaza, parca stau cu textul pregatit ca sa-l plaseze. Daca zice la stiri ca in Franta sau Spania s-au introdus restrictii, ei stiu deja ca nici nu se pune problema, starea de urgenta din tarile alea nu inseamna nimic si oamenii fac in continuare ce vor ei. Si nu se dau amenzi. Stiu ei sigur. Ma rog, unii nu ar putea arata pe harta pe unde sunt tarile astea, poate ca nu le nimeresc nici cu GPS-ul pornit, dar ei stiu deja de dinainte ce se intampla acolo.

 

Cum sa dea politia amenzi? Pentru ca nu am purtat masca? Pai bine boss, o aveam la mine, ce daca nu era pe fata si nu acoperea nasul. Ah, cred ca te recunosc, esti tipul ala mirat ca a ramas fata gravida, chiar daca tu aveai prezervativ, da, drept ii ca il tineai in buzunar ca nu iti place cu el, dar il aveai la tine!

Si ai si tu dreptatea ta, oare cat valoareaza din punct de vedere al protectiei una din cele 5 masti agitate la oglinda masinii? Ca oricum stau la gramada si daca e una infectata… parca mai conteaza pe care o pui pe nas. Incep sa ma intreb daca periodic nu le intoarce pe dos. Oare la fel face si cu chilotii? 

 

Am ajuns asadar sa traim un santaj al covidului. Cu cat situatia e mai nasoala cu atat sunt mai multi care insista sa o faca si mai urata. S-au saturat, pare ca nu se termina niciodata, habar nu au cum sa trateze situatia si stresul. 

Sunt Tzu spunea sa nu duci niciodata un inamic in pozitia in care nu mai are nimic de pierdut pentru ca atunci va reactiona total imprevizibil. Asa reactioneaza si victima unui santaj, se satura, vrea sa scape de povara, nu mai raspunde la stimuli. Asa reactioneaza cam toti cei ce se exprima pe retelele sociale. Hai sa luam o data covidul ala, cine are noroc scapa, cine nu… ghinion, dar hai sa mergem mai departe. 

Si toate astea pentru ca lipseste ceea ce in project management se numeste “due date”. Nu exista acea data limita la care se termina proiectul, nu le poate spune nimeni - dragilor, rabdati pana in data de ... si gata. Uite, astea sunt fazele proiectului, asta urmeaza sa facem de acum inainte pas cu pas.

Uite astea sunt regulile de respectat. Din pacate nu doar o data clara lipseste ci si expertiza in comunicare, lipseste acel comunicat clar care sa explice ce si dar mai ales de ce. Care comunicat ar putea sa propuna si niste termene aproximative. 

In lipsa, noi mergem mai departe.

reguli, regulament? Boss, cum adica e interzis, doar ce am ajuns, cinci minute stau! Imediat plec!

Ma amendeaza astia pentru masca… ai mai rpd n plm, sunt an fata pe avari!

Inteligenta sintetica

Traim intr-o societate moderna in care ne umplem de roboti. Ne-am obisnuit deja sa ii vedem pe liniile de asamblare in fabrici. Chiar au aparut si bancuri, ca mai nou firmele aflate in criza nu mai dau oamenii afara ci scot robotii din priza. 

Dar cei mai interesanti roboti, cele mai interesante masinarii sunt aplicatiile de inteligenta artificiala. Pe de-o parte avem celebrul Google translate. Pe langa problema cu fineturile de gramatica (eu cred ca intentionat lasate acolo ca sa ne prindem cine stie limba si cine foloseste translatorul) chestia asta este extrem de utila. Reuseste sa citeasca dintr-o limba si sa traduca destul de bine un text. 

Asa ca domnii programatori au gandit ca daca robotii pot citi documente si apoi sa le traduca, de ce nu sa le citeasca si sa le interpreteze. 

Cele mai des intalnite aplicatii de gen se intalnesc prin HR, unde niste programe din astea pline de inteligenta arestau mailuri cu limbaj inadecvat si il aduceau pe impricinat in fata colegilor de la HR ca sa explice purtarea si modul de exprimare.

Am descoperit repede ca firma la care lucram a instalat un astfel de spion. Cineva din echipa a trimis cu “forward” un lant de mailuri in care ne certam intre noi pe romaneste spre un coleg britanic. Undeva in textul romanesc aparea foarte inofensiv in expresia “cum se face” …  robotelul a considerat traducerea britanica a infamului “cum” si a intervenit rapid. Colegul britanic a fost chemat sa se explice. Dupa circul de rigoare si explicatiile de traducere… ghiciti care a fost urmarea.

Te enerva vreunul prin firma, nici o problema, faceai un mic artificiu, de exemplu “electronic pen is paired” pierdea spatiul dintre pen si is… Cineva trebuia sa dea explicatii. Sau, din eroare de redactare aparea un spatiu in mijlocul lui Essex. O greseala inofensiva, din cauza vitezei, mai ales ca eram si grabiti sa anuntam pe cei din depozitul aflat in Essex county de problemele aparute la camion pe traseu. 

Good lick! ca doar pe tastatura i si u sunt unul langa celelalte…

Si ma opresc aici cu exemplele pentru ca sunt o gramada. 

Dar ce m-a fascinat in permanenta legat de masini, mai ales cele inteligente a fost unul din principiile lui Murphy, cam dur ce e drept - GIGO - garbage in, garbage out…

Hai sa luam de pilda aplicatiile de citit CV-uri. Ca sa nu mai ai atat de multi angajati care sa rasfoiasca tonele de CV-uri au aparut o suma de aplicatii care fac asta pentru noi. Vrei sa ai o sansa la angajare, nici o problema, verifici ce aplicatie au instalat cei la care aplici, apoi cauti pe internet un vanzator al aplicatiei si il intrebi detalii despre cum functioneaza chestia aia. O sa te abureasca cu tot felul de termeni, gen artificial intelligence, heuristic methodology, etc, dar ce te intereseaza este doar “cauta anumite cuvinte cheie” si “frecventa cu care apar in text”.

Bun, apoi citesti ce anume au pus in anuntul de recrutare - vor six sigma, umpli cu texte de gen. Pentru experienta operationala clar stii ce ai de facut. Si tot asa, lista de cuvinte cheie este chiar in anuntul de angajare. Daca folosesti cuvintele care trebuie, suficient de des, robotul va citi si iti va da un scor peste al celorlalti candidati care nu nu stiu cum functioneaza inteligenta artificiala. De exemplu se cere experienta in sales si tu esti bata dar vrei sa fii chemat la interviu, spui pe acolo la fiecare paragraf ca ai colaborat cu echipa de sales.

Nu ai pregatire in vreun domeniu dar se cere, pui la Education ca ai inceput cursurile de “lean manufacturing”. Daca redactezi cum trebuie, robotelul va intelege ca ai facut si scoala aia.

Cam ca robotul programat sa zica nu. Vine primul si intreaba “am voie sa fumez in incinta?” Robotul raspunde “nu”, vine al doilea si intreaba “am voie sa beau in incinta?”, robotul insista cu “nu” la care al treilea intreaba lejer “te superi daca fumez, beau si fac cam orice imi trece prin cap?”.

Acum, important e ca daca stii niste tips & tricks ai un avantaj. La fel de important este si cat cred cei care angajeaza in jucaria ce le-a fost pusa la dispozitie. 

Cam asta cu inteligenta artificiala. Are limitele ei, ale algoritmilor dupa care gandeste, facuti de mintea celor ce au programat-o. 

Asa cum marii maestrii de sah inca bat computerele, cel putin pentru moment vom fi in stare sa fentam inteligenta artificiala. 

Dar nu pentru mult timp. Pentru ca asa cum spunea tot Murphy, numarul desteptilor pe pamant creste in timp ce cantitatea de inteligenta ramane constanta. 

Cultura organizationala

 Asa ca o observatie personala - am inceput in forta toata campania asta anti covid si ne-am fasait ca o lumanare ieftina. Atunci cand lumea era la inceput de nebunie, China a intervenit in forta asa cum stie tara aia sa rezolve problemele. I-a incuiat pe toti inauntru ca sa evite raspandirea, i-a obligat la masca din acelasi motiv si lumea s-a conformat, pentru ca acolo dreptul tau de a infecta pe altii se premiaza cu pedeapsa capitala. Asa ca dupa o vreme China e curata, nu mai are cazuri noi. Nu lasa pe nimeni sa intre si sa iasa, toti respecta regulile pentru ca nu e loc de facut pe desteptul cu deciziile partidului. Cumva au descoperit ca e mai nociv la puscarie sau la executie decat portul unei masti, chiar si pe strada. Si uite asa, acum economia lor duduie si ne da la toti masti, ventilatoare, teste de Covid si orice mai avem nevoie ca sa supravietuim pandemiei.

La inceput a vrut si restul lumii sa ii copieze, au inceput cu celebrul “lockdown” care se dorea un fel de mare carantina, dar pe care nu prea a respectat-o nimeni. Cel putin la noi a fost un mare fiasco generat de “transhumanta diasporeana” care nemaiavand ce face pe afara a decis ca e vremea sa se intoarca acasa. Restul tarilor de prin Europa sau America au decis tot felul de strategii din care am dedus ca restul planetei se pregateste pentru urmatoare lupta cu China. Asadar, in timp ce ei nu mai au Covid, noi ceilalti vom dezvolta o oarecare imunitate de turma si chinezilor le va fi greu sa se fereasca de noi. Zic si eu, ca nu mi-e prea clar ce face restul lumii dar mi-e clar ca ceva nu functioneaza.

Daca ne uitam la americani, presedintele e in buda pana’n gat. Desi aparent nu are treaba cu Hollywood si industria de film cum avea Reagan, cumva de acolo i se trag toate belelele. Baietii astia au facut tot felul de filme in care presedintele se lupta cu teroristii, cu extraterestri, cu tot raul de pe lume. De fiecare data presedintele lor e in prima linie si triumfa, el singur scapa toata planeta. Pai cand le-ai creat consatenilor asemenea asteptari, sa fii seful al mare inseamna ca esti Big Boss si ii dai pe toti pe spate! Are solutii pentru orice si ii bate pe toti. Asa ca la varsta lui, un pic cam grasut si cu toate bolile de au alergie la covid, omul s-a dat erou si campion dar si mare sfatuitor. Ma rog, gargara cu solutia de curata buda ne-a aratat cam pe unde se simte el bine. Aparent si functioneaza mai ales ca a iesit repede din spital.

Evident ca americanii, mari amatori de filme cu eroi doar de atat au avut nevoie. Cum educatia lor se face mai ales “online” pe Netflx sau HBO nici nu au avut mare nevoie de multe indemnuri. Asa ca vrei nu vrei, natiunea lor s-a cam transformat intr-o turma care se va salva pe principiul lui Darwin - al de se adapteaza cel mai bine si castiga lupta va supravietui.

Problema noastra insa e alta. Noi ne uitam cam mult la ce se intampla la americani. Chiar daca marii sefi ai nostri nu apar prin nici un film si nu salveaza nici macar o musca de la inec, noi am invatat repede ca in democratie poti sa fii prost. Evident aplicam si vechile noastre invataminte care spun ca nu esti prost destul daca nu iti arati si fudulia… sau fuduliile. Ma rog am o scapare semantica aici, nu mi-e clar daca se foloseste pluralul sau singularul.  De parca ar mai conta. Oamenii au convingeri clare! 

Una din convingeri tine de portul mastii. Chiar daca la chinezi a facut diferenta noi nu suntem de acord cu ea. Dintr-o mie de motive! Pai ce dracu, ne-am rasculat pe musulmance ca isi acopera fata si acum sa si-o acopere si europencele? La ce naiba sa arunce o caruta de bani pe cosmetice daca nu vede nimeni rezultatul. Zau asa! In plus, daca dispare coeficientul de mutra si ai mai pus si niste kilograme in carantina devine si mai complicat sa fii sexy. 

Apoi mai e chestia cu masuraratul temperaturii. As compara cu indicatoarele de pe bordul masinii. Nu zice unul, bai fraiere vezi de completeaza niste lichid de frana sau zeama de curatat parbrizul. Se aprind cand deja nu mai ai frane sau nu ai cu ce curata parbrizul. De aia se si numesc idiot indicators! Cand s-au aprins pe bord deja e tarziu - arata ca ceva s-a stricat nu ca urmeaza sa se strice. Asa e si cu temperatura. Cand e sus e clar, esti deja defect. In plus fiind democratie, regulile devin optionale, asa ca la magazine au pus niste jucarii unde cine are chef isi masoara temperatura, cine nu… nu. Democratic, ai voie sa nu stii ce temperatura ai. Chiar si cand ai febra. Sau mai ales daca ai febra! E febra ta de-acasa, nu ii lasi pe astia sa ti-o masoare, ca oricum e prea tarziu si nu mai au ce sa iti faca. Si parca nu le vine sa iti interzica sa intri in magazin ca le scad vanzarile.

Acuma, nu e musai ca febra sa fie de la covid, poate fi si din alte motive. Si daca inainte de covid aveai voie sa raspandesti gripa, acum de ce sa nu te mai lase?

Incepusera unii si cu chestia aia numita distantare sociala, reformulata in distantare fizica. Peste tot sunt desenate niste linii, puse buline, ca sa ne informeze unde e distanta de un metru sau de un metru jumate. Pai daca stai la coada, la un metru si ceva de ala sau aia din fata si mai are si masca, cum mama naibii sa iti dai seama daca e ceva de capul persoanei? Am un oarece stres cand simt un tip lipit de mine, dar cu femeile in carca incep usor sa ma obisnuiesc. Bine, femeile mai au o scuza, foarte multe au o problema in estimarea distantelor pentru ca sunt prostite de barbati in ceea ce inseamna douazeci de centrimetri.  Nu spun nimic de placerea de a simti niste sani in spate ca ma citeste si nevasta.

Nici nu mai are rost sa le atrag atentia ca misuna covid in aer, cei mai multi stiu deja ca e o farsa ca sa castige Putin alegerile din SUA. Si oricum de covid mor altii, oricare altii, dar nu noi. Sunt spitalele pline? Ha, stie tot romanul ca doctorii astia umbla dupa o spaga si oricum ce roman nu are pile? Ca toti stim pe cineva, care stie pe cineva care are un unchi ce lucreaza ca sora la spitalul de infectioase. E ca la circulatie, numai la fraieri le ia carnetul. Restul ne descurcam, dam spaga  o suta de euro ca sa nu luam amenda de o suta de lei.

Ce ziceam? Ca e democratie si libertate de exprimare. Ai dreptul sa nu crezi in covid, mai ales daca ai fost la liturghie si te-ai lepadat de satana.  Poti chiar sa refuzi testarea, pentru ca ce dracu te faci daca iesi pozitiv. Risti sa te bage aia pe tratament si scapi cu o forma usoara. Te faci de rasul cartierului, daca nu intri la ATI nici nu ai ce povesti nepotilor, e ca si cum ai ratat pandemia. 

In schimb daca ajungi sa fii in buda pana in gat, poti sa urli ca nu primesti ajutor de la guvern. Daca ai ghinion si mai si mori, poti sa devii un martir. Sau subiect de glume proaste. Dupa caz.

In fine, cert este ca tot ce am priceput eu din ultimele zile de statistica e ca regulile au doar caracter informativ si ca pe noi nu ne sperie statisticile. Deja nu mai respecta nici naiba distantarea fizica sau numarul de  participanti la intalniri. Campania electorala a fost si mai faina, castigatorii s-au bucurat din plin de victorie. In piete luandu-se in brate de fericire. Cei mai multi fara masca. Asa cum a explodat numarul de cazuri dupa iesirea de Paste vom avea acum explozia de cazuri de dupa sarbatoritul victoriilor.

Pentru ca in cultura noastra nu exista respect pentru reguli. In orice stat de drept (vezi Germania pe care o tot dam exemplu) regula se respecta chiar si de catre cei carora nu le convine. Pana nu se schimba, se respecta. La noi oricine poate spune ca nu e de acord cu regula si asta ii da dreptul sa nu o respecte. 

Pentru ca in cultura noastra nu exista functiunea de control. Dam reguli dar nu verifica mai nimeni respectarea lor. Cei ce ar trebui sa fie exemple sunt primii care nu le respecta iar natiunea ii urmeaza. 

Asa cum copilul nu va face niciodata ce ii spun parintii dar va copia intocmai tot ce vede ca fac parintii lui.

La fel si in business. Daca marele sef pune reguli pe perete, dar nu vegheaza la respectarea lor si nu este un exemplu in respectarea lor… totul devine o problema de adaptare si supravietuire.  In concluzie suntem toti niste victime, victimele culturii organizationale! 

Sa avem o pandemie usoara! 

Scurtaturile Pandorei

Nici nu stiu daca sa ma distreze sau sa ma sperie ultimele zile de campanie electorala. In cele din urma confirma ceea ce le spun cursantilor de tehnici de negociere - cele mai multe compromisuri si intelegeri se fac atunci cand timpul s-a scurs, cand deja termele limita sunt pe final sau depasite. Atunci cand nu mai ai timp si trebuie sa faci o alegere, o faci si gata. Atunci cand nu mai ai timp sa influentezi o alegere si esti intr-o forma de disperare pentru atingerea unui obiectiv ajungi sa promiti si luna de pe cer ca sa obtii ceva.

Ce mi se pare oarecum curios este ca oameni cu inteligenta ridicata, trecuti prin viata si prin experiente de tot felul continua sa creada in vanzatorii de iluzii si promisiunile lor. Continua sa spere chiar si dupa ce devine evident ca au cumparat un produs defect.

Admit ca am cazut si eu de multe ori in pacatul asta. De prea multe ori. E greu de descris efectul asta de cutie a Pandorei, cand toti incepem sa speram la minuni. Sau tot ce ne ramane este sa credem in ceva ce nu controlam cum trebuie si sa ne rugam pentru o minune.

Daca in scop electoral fenomenul apare tot la patru ani devine interesant efectul asta in business. 

Atunci cand lucrurile incep sa mearga prost sau cand presiunea de la stapanire devine prea mare apare acelasi fenomen. Atat ca daca in zona electorala un candidat si cei din jurul lui se lupta sa convinga un numar de alegatori sa creada in el, in business e putin diferit, sefii isi aleg subalternii. Si au o suma de criterii de alegere, toti spunand ca sunt interesati de performanta.

Ei bine, aici apare iar partea de discurs si de promisiuni. Candidatul cu cele mai mari sanse de a fi ales este cel ce lasa cea mai buna impresie. Iar impresia pe care o face tine de performante din trecut, de modul lui de a se vinde si a promite rezolvare si solutii la toate problemele pe care le are cel ce angajeaza.

Apoi, exact ca in politica. Cand alegerea e ok, apare si performanta. Daca nu, incep scuzele si acuzele, tapii ispasitori care habar nu aveau ca sunt vinovati de ceva, o intreaga nebunie.

Exista insa o diferenta. 

In politica, exista un candidat pe job care isi pazeste scaunul. Acest candidat arata ce a facut pana acum si promite ce o sa faca. Ei bine, oamenii au foarte clar imaginea a ceea ce a facut si cum a interactionat cu ei. Ceilalti candidati doar promit! Ei pot sa spuna ce altceva au mai facut in viata, dar nu au inca un istoric.

Generic vorbind, cel ce a avut conducerea are prima sansa daca a facut lucruri bune. Dar este puternic penalizat in caz contrar.

Contracandidatii insa au de partea lor greselile pe care detinatorul pozitiei le-a facut. Pentru ca este imposibil sa nu faci greseli. Mai au si avantajul ca pot promite orice, nu poti spune ca nu se poate pana nu ii lasi sa incerce. Si mai au un avantaj in cazul in care castiga, cel putin jumate de an dupa instalare se pot plange de “greaua mostenire”, de problemele lasata de cel de dinainte.

Chiar si cand challengerul spune “uite ce greseli a facut, uite ce solutii am la greselile lui, pentru ca stiu tot despre subiectul xxx”, imediat ce a castigat incepe sa se vaite “vai ce mostenire grea”, este aproape imposibil sa reparam dupa el.

Bine mai, pai nu te-am votat pentru ca ne spuneai ca ai solutii? Acuma vii si spui ca trebuie sa cercetezi, sa faci studii ca sa te lamuresti ce ai de facut?

Spuneam ca aici e diferenta in business. 

Ei bine, in cazul asta nu exista candidatul care a ocupat pana acum postul. Daca firma a inceput sa caute candidati este clar ca cel de pe job a pierdut deja alegerile, sau a renuntat. Chiar daca poate e mai bun in comparatie cu pretendentii la scaunul lui.

Candidatii din acest caz pot avea niste informatii din interior, nu intotdeauna cele mai bune. Sau deloc. Acele informatii le pot da sansa sa promita mai bine decat altii. La interviu, adica un fel de campanie electorala de dimensiuni mai mici, candidatii arata ce au facut pe unde au mai lucrat si incearca sa prezinte o imagine cat mai buna care sta ca o promisiune pentru ce urmeaza sa faca. Vin cu referinte, au de partea lor pe unii gata sa jure ca sunt buni.  

Daca sunt doriti, firma le va prezenta o poza minunata asupra ceea ce ii asteapta daca vor primi postul. Te si intrebi, daca toate sunt bune si frumoase, daca nu au probleme, oare de ce au nevoie de cineva pe acolo care sa vina si sa nu aibe mare lucru de facut?

Ideea e ca in business, nu asteapta nimeni sa se termine un mandat. Daca diferenta intre ce se doreste si ce se primeste e prea mare, procesul electoral reincepe mult mai repede. Aici candidatul trebuie sa isi faca temele bine, pentru ca in cazul in care nu mai este dorit va fi debarcat fara prea multe fasoane. 

Si de fapt asta este diferenta principala intre administratia publica si business. Pentru ca in administratie, daca diferenta intre promisiuni si rezultate este mare cei ce au ales trebuie sa traiasca cu alegerea lor macar patru ani.  

Oh da, exista si in business capacitatea candidatului de a se flexa pe "greaua mostenire" si a gasi tapi ispasitori. Isi va prelungi perioada de timp pe scaunul in care a fost pus. Iar daca cei ce au ales prost candidatul nu se prind de alegerea lor, sau chiar ei sunt o alegere proasta a altora, rezultatul va fi destul de urat, poate duce chiar la disparitia business-ului. Asta e o diferenta dureroasa intre business si administratie. 

Dar cum spuneam, totul este o negociere. In ambele cazuri, candidatii si cei ce ii aleg negociaza. Unii promit rezultate iar ceilalti spera la ele. Cu cat nevoia unui acord este mai mare cu atat se fac mai multe compromisuri in ceea ce inseamna capacitatea candidatului de a isi respecta promisiunile dar si a celor ce fac alegeri in a atinge obiectivele propuse. 

Ei bine, in ambele cazuri este important ca atunci cand faci o alegere sa ai cele mai bune informatii. Candidatii care isi lustruiesc prea mult imaginea in ideea de a fi alesi vor descoperi ce repede se duce stralucirea acelei imagini o data ce trebuie sa faca ce au promis. Cei ce aleg vor descoperi la randul lor ce dureros este sa alegi fara sa ai toate informatiile de partea ta si cat de greu este sa convietuiesti cu cineva care se potriveste ca nuca in perete cu comunitatea respectiva, indiferent ca e de business sau administratie. Pentru o perioada de timp, toti incearca sa gaseasca scuze alegerilor proaste si sa traiasca cu ele. Dar asta nu dureaza.

Si cu toate astea, nimeni nu invata nimic din povestea vechilor greci cand Pandora a inchis in cutie speranta. Ei bine, eu cred ca Pandora stia foarte bine ce a facut, pentru ca speranta intr-o minune ne face sa alegem, sa negociem fara a avea toate informatiile necesare. 

Speranta unui castig rapid este aceeasi emotie care ii face pe unii sa isi piarda toti banii in jocuri de noroc. Si ii pierd in fata altora care stiu foarte bine cum sa faca jocurile si care evident castiga de fiecare data. 

Dar vezi, chiar daca Pandora a lasat-o incuiata in cutie noi stim o gramada de scurtaturi ca sa ajungem la ea. Si cum zice proverbul, speranta moare ultima. Afurist de emotionali mai suntem.

manciurian candidate...

Cu ceva vreme in urma am urmat ceva cursuri de marketing. Am doua hartii care spun ca ar trebui sa nu fiu strain de povestea asta… Un certificat la o prestigioasa scoala britanica cu invatamant la distanta si o diploma la o alta.

Cred ca aici e problema… ambele hartii vorbesc despre chestii care descriu o alta tara, nu Romania.

Fandositii aia m-au pus sa invat tot felul de prostii despre ce inseamna studiul pietei, despre concurenta, produsul pe care il pun pe piata si mai ales despre planul de comunicare care apoi se transforma in campania de promovare, cu reclame si toate cele. Adicatelea, cum afla lumea ce produs misto am eu si cat e de diferit si de destept e fata de al altora.

Si m-am trezit in plina campanie electorala intr-un moment in care schimbarea de generatii dar si legislatia a dat cu cei mai multi de toti peretii.

Ne dam un pas inapoi si descoperim ca si functiile politice sunt “o piata”. O piata pe care produsul este candidatul si ideile lui. Partidele din spatele candidatilor sunt un fel de firme care isi vand produsele. Iar planul de comunicare este chiar campania.

Ziceam ca suntem la un moment de schimbare de generatii. Tot ce stiau bunicii si parintii crescuti si educati pe vechiul stil nu mai merge. Ba s-au pus legi care impiedica in campania electorala ceea ce se intampla la orice campanie de promovare clasica pentru produsele din magazine, adica nu mai e voie cu cadou, cu surpriza in punga, cu "pixe, basti si plasi" cum imi placea mie sa spun. Bun si asa, reglementarea a redus din bugete si a impulsionat imaginatia.
Sau nu! 

Pentru ca sistemul a lasat in pace afisele electorale - adica sa vedem si noi moaca celui pe care il votam si eventual sa citim ceva despre el. Un lucru bun este ca a limitat spatiul de promovare la cateva aviziere clar definite. Zic bun pentru ca dupa campanie nici dracu nu mai dezlipea mutrele candidatilor de pe toate gardurile si zidurile. Cumva etic pentru ca ii obliga si pe cei cu bani si pe cei fara sa se limiteze la un anumit buget. Asa ca degeaba ai bani daca nu poti sa iti pui mutra pe toti stalpii.

Si au lasat fluturasii in pace. Ei bine, cu fluturasii astia am eu o problema. Cumva cei care se ocupa de campanie au o idee fixa cum ca trebuie ca tot neamul sa primeasca un fluturas din ala ca sa voteze candidatul. Cumva, toti sefii de campanie sunt convinsi ca daca mi-au dat un fluturas o sa votez candidatul lor.

Atat ca… unii mi-au pus fluturasul la stergatorul de la masina parcata in fata casei. Am avut ghinion. Si eu si candidatul. Eu, pentru ca spalasem masina, parbrizul era inca ud, asa ca fluturasul pacii s-a udat iar peste noapte s-a uscat si s-a lipit de parbriz mai rau ca o amenda de parcare. Dimineata cand sa duc mostenitoarea familiei la scoala a trebuit mai intai sa razuiesc mutra candidatului de pe parbriz. Nu reproduc aici ce anume i-am urat lui si celor din trupa lui de campanie. Mai ales ca a trebuit sa mai investesc si niste servetele cu alcool ca sa il dau jos de tot de pe geamul masinii. Oare ce o fi fost in capul lor cand au instruit voluntarii sa faca asa ceva? Sau in capul voluntarilor? Ca poate si daca imi placea omul, dupa faza cu parbrizul m-am enervat suficient cat sa ma intreb cat o fi de destept ca sa imi conduca satul.

In paralel, un amic era infuriat pe alta echipa de voluntari. Omul e un pedant si un meticulos si mare gradinar. Gazonul lui e tuns cu forfecuta, gradina lui poate fi exemplu pentru orice parc botanic din lume. Ei bine, cineva i-a aruncat niste fluturasi peste gard, care apoi au fost udati de sistemul de irigatii si s-au transformat intr-o mazga pe gazonul lui impecabil. Nu l-am intrebat cu cine voteaza, dar stiu ce cuvinte alese a avut la adresa celor care i-au atacat gazonul.

Probabil ca cineva ne-a auzit pe mine si pe amic plangandu-ne, asa ca urmatorul fluturas mi-a fost lasat pe pragul de la usa. De doua zile ma distrez calcand pe mutrele candidatilor. Ca la nebunia asta cu covidul sigur nu o sa iau hartia de pe stergatorul de picioare ca sa o duc in casa si sa o pun pe masa. Iar de pe pragul usii nu o citesc, dar o calc in picioare. Cu mutre cu tot!  

Altii, ceva mai disciplinati mi-au lasat textele in posta. Frumos, decent, chiar i-am admirat. Au o singura problema, sunt candidatii din localitatea vecina. Eu locuiesc pe o strada care e si granita dintre cele doua localitati. Asa ca dintr-o problema de geografie locala, s-au straduit degeaba… Oricum, am apreciat ca au folosit cutia de posta spre deosebire de ceilalti. Decent, chiar daca nu ma interesa, macar nu m-au enervat.

Eu am ignorat fituica primita in posta, dar junioara familiei s-a pus sa o citeasca. Si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii - de ex - cum se poate ca principalul candidat a urmat cursurile la vreo trei universitati intr-un interval de timp foarte scurt, foarte scurt! Cum ea stia ca facultatea dureaza cam cinci ani, intrebarea fireasca a fost “l-au dat afara de peste tot?”. Asta ca sa nu intru in alte detalii mai picante, despre alte texte care trebuiau sa il ridice pe om in slavi dar ieseau tot pe invers. Ma intrebam, oare cei care au compus mesajul chiar au ales publicul tinta doar dintre cei ce inteleg diferenta intre diploma de baza si alte cursuri (ca sa ma dau exemplu, diploma de marketing a fost obtinuta intr-un an de curs, incomparabil mai repede fata de cea de inginer care mi-a omorat ficatul pe vreo cinci ani de studentie). Pentru ca cei ce nu si-au batut capul cu ceea ce se intampla dupa bacalaureat s-ar putea sa nu prea inteleaga niste chestii.

In fine, ca sa ajung la o concluzie, cumva, cineva a instruit pe cei cu reclama sa ne bombardeze cu mutrele candidatilor. Nu stiu pe ce s-a bazat acea indicatie, dar pot sa spun ca nu ma incanta cu nimic faptul ca atunci cand ma uit pe youtube la "ceva" se opreste acel "ceva" ca sa imi bage o reclama. Da, stiu ca reclama imi plateste dreptul de a vedea acel "ceva" gratis, dar de aia tot ma enerveaza si cu atat mai putin ma convinge sa cumpar. Poate sunt eu defect …

revolta papagalilor

De cateva luni fiica mea a primit o pereche de papagali ca si “jucarii de companie”. Genul ala mititel, perus. Bine, povestea e mai lunga, dar esenta este ca avem in casa doua pasarele care impart o colivie pusa undeva pe o mobila in living. Initial au primit nume exotice, dar dupa ce au inceput sa se exprime le-am uitat numele si azi ii strigam dupa porecle. Asa se face ca unul a primit apelativul de “Inginerul”. E foarte curios si toata ziua mestereste ceva pe la colivie, cum gaseste o clema noua atarnata, sau vreo jucarie pe acolo incepe sa isi puna mintea cu ea, sa o desfaca, sa o dea jos, etc. Inginerul este si un mare iubitor de libertate, asa ca isi petrece foarte mult timp mesterind la una din usitele prin care primeste mancare. Nu doar ca isi face timp dar reuseste si sa o deschida, asa ca a trebuit sa inventam un sistem de inchidere cu niste agrafe care sa il tina inauntru.
Chestia e ca trebuie mereu sa fim atenti sa incuiem usita, sau daca il lasam sa o deschida atunci sa nu deschidem usa la terasa ca sa evitam sa zboare afara. Si cum e vara si frumos afara, din pacate pentru el, preferam sa tinem colivia inchisa si usa la terasa deschisa.

E drept ca afara ar avea libertate, probabil cateva ore pana cand ar fi prinsi de vreo matza. Sau ceva mai multe ore pana cand ar muri de foame. Spun asta pentru ca nu prea ii vad in stare sa se descurce de capul lor si nici nu ne vine sa riscam si sa vedem daca pot sa vina inapoi. Desi, asa cum s-a exprimat un prieten, daca zboara asta e, nu e un cost mare, dai la 50 de lei bucata nu e mare scofala sa iei altul sau altii in loc.
Dar, ne sunt simpatici si parca nu am vrea sa il pierdem, mai ales ca libertatea asta relativa a lor nu le-ar aduce nimic bun.

Dar ca sa revin la poveste, zilele trecute am facut accidental un mic experiment pe ei. Cei doi aveau pana de curand un program al lor cand primeau liber sa zboare prin casa si contam pe faptul ca undeva pe seara se intorceau cuminti in cusca pentru nani. Comportament similar cu al gainilor bunicii, daca ma gandesc ca si alea se duceau la nani chiar devreme. Dar asa cum spuneam de ceva vreme au trebuit sa stea in cusca ceva mai mult fara sa le dam drumul, intre relativa lor libertate de zbor prin living si usa deschisa la terasa, am preferat sa ne intre vara in casa. Probabil ca au inceput sa sufere si sa isi doreasca mai mult libertatea peirduta. Deh, daca nu ii invatam ca pot sa se joace in tot livingul probabil ca nu le-ar fi lipsit asa de tare libertatea. Dadea un coleg al meu un exemplu cu cainele tinut toata viata in lant. Chiar daca ii desfaci lantul, el tot acolo sta, ca asa s-a invatat. 

Asadar, Inginerul a tot mesterit saracul pe la usitele alea dar cum ii blocasem calea de scapare nu a reusit sa iasa. La ce scandal si ciripeala era in cusca, cred ca si “nevasta-sa” il cam zabunea de cap, ca vrea si ea pe afara, asa ca el se straduia tot mai mult. Atunci cand a venit vremea si le-am dat drumul au zburat afara ca din pusca si nu au mai vrut sa se intoarca. Am ignorat mica lor rebeliune pentru ca stiam ca se vor intoarce la mancare, dar cand s-au intors in cusca de foame s-au asigurat ca pot sa zboare afara inainte ca vreunul din noi sa le inchida usa spre libertate. S-au organizat admirabil, unul manca celalalt statea cu ochii pe noi sa vada daca ne apropiem de cusca. Nici o sansa sa ii inchidem in cusca.

Asadar, au reusit sa ramana afara, iar seara nu au mai dormit in cusca ci pe cusca. Nu ca as avea o problema ca dorm ei pe cusca si nu inauntru, dar regulile sunt facute ca sa fie respectate. Iar faptul ca mi-au aratat cat sunt de inteligenti si iubitori de libertate la o ora la care nu aveam chef de asa ceva, m-a scos putin din sarite.

Asa ca am decis ca nu negociez cu teroristii! Ca atare le-am dat libertatea, le-am inchis usa la cusca si accesul la mancare. Dimineata cand s-au trezit dadeau ture ca sa intre, dar ghinion, accesul spre colivie era bine inchis. Cand m-au vazut au inceput sa ma ciripeasca si sa ma certe. Greu de descris cum ciripeau la adresa mea. Ma uitam la ei ca faceau demonstratie si isi cereau drepturile, dar am decis ca insist in tiranie si sa ii mai las putin pe afara. Au inceput sa vina aproape, cumva sa ma implore sa deschid cusca. Nu stiau cum sa faca, sa imi intre in gratii sau sa ma certe si sa imi obtina atentia. S-au lovit de un negociator mai puternic decat credeau ei. In plus cum nu aud prea bine pe inalte, nici nu ma deranja prea tare ciripeala lor.

Ei bine insa, la un moment dat, in timp ce imi faceam de lucru cu tabieturile matinale, cineva le-a deschis usa si i-a bagat inauntru la mancare. Cand m-am intors in living era o liniste ca la nunta cand baga sarmalele - atunci cand nici muzica nu mai canta, toti cu nasul in farfurie si infuleca de zor si nuntasi si muzicanti.

Si ma gandeam in sinea mea la ce exemplu bun pentru viitoarele cursuri de negociere. Asa ca daca vrei si libertate si mancare, ori trebuie sa fii tu cel care are grija de papagali ori sa ai un aliat puternic care sa aibe grija de tine atunci cand vrei sa poti sa alegi dintre una sau de alta.

Le-as aminti si celor care explodeaza de patriotism in campania electorala ca din pacate suntem atat de mici si de nepregatiti, incat daca ar fi sa fim lasati sa zburam de nebuni in gradina s-ar putea sa ne astepte vreo matza sau sa nu fim in stare sa ne gasim drumul inapoi spre mancare.


La fel de bine mi-au amintit si o alta lectie ce tine de networking. Ei bine, asa cum a zis prietenul meu, daca poti fi inlocuit cu 50 de lei sau chiar mai ieftin ai grija sa fie cineva pe acolo caruia sa ii fii simpatic si care sa te doreasca in organizatie. Pentru ca altfel o sa ajungi sa zbori…